De cateva zile ma chinui sa scriu ceva si nu pot sa-mi fac ordine in ganduri, mai rau , nu prea sunt in stare sa leg doua fraze.Am impresia ca m-am prostit...Imi gasesc cu greu cuvintele si am inceput sa-mi fac griji pentru mine.
As avea atat de multe sa scriu dar nu prea stiu cum sa incep...probabil cu inceputul.
As avea atat de multe sa scriu dar nu prea stiu cum sa incep...probabil cu inceputul.
E luni..si ar fi trebuit sa fiu in practica azi, din pacate nici acum nu ma simt in stare sa fac fata activitatii de acolo.
Ma simt un om ratat , de-fapt aproape ratat..mai e un pas pana acolo.
Frate, eu nu visam asta pentru mine!!!Nu visam ca la aproape 21 de ani sa fiu un om singur si trist.Nu visam ca la varsta asta sa ma simt ca la 70-80 de ani.E deprimant ca la cel mai mic efort sa ti se faca rau.Da, acum sunt pesimista!!!Sunt pesimista deoarece pe strada mea n-a mai rasarit soarele de mult timp ...si cand ma uit spre viitor vad aceeasi nori cenusii ca si pana acum.
Acum, in afara de Dumnezeu, nu mai cred in nimic.Nu mai cred in iubire, prieteni, promisiuni si chiar minciuni.Nu asta imi doream pentru mine!!!
E trist ca a ajuns sa-mi fie mila de mine.Imi doresc sa fiu ca inainte.Vreau sa-mi revina pofta de viata.Vreau sa-mi mi se indeplineasca singurul vis pe care-l am si daca nu va fii asa , voi fii un om ratat.
Zilele astea nu m-am putut gandi decat la problemele mele...si frate, prea s-au adunat acum! Mor , pe dinauntru, cu fiecare zi cand ma uit la bunica'mea si-mi amintesc gestul care l-a facut pentru mine.Intr-un fel si-a cam dat inima ca sa ma insanatosesc eu....si e greu sa traiesti cu povara asta pe suflet.
Nu stiu ce voi face de azi inainte....Peste 2 saptamani trebuie sa-mi dau examenul, sa-mi platesc si ultima rata la scoala si eu nush cum voi rezolva toate astea.Eu vreau sa ma ajut...numai ca am obosit sa tot lupt.
Am nevoie de cineva sa ma trezeasca la realitate ...dar acum nu-mi vine in minte numele niciunei persoane care ar putea sa faca asta.
Acum sunt cam aiurea.As vrea sa ma "salveze" cineva dar n-as da voie nimanui sa sa faca asta.
Nu e singura ciudatenie din mintea mea.....Nu ma chinui prea mult sa ma inteleg..stiu ca n-as putea face asta.
Daca ma gandesc bine , mi-as dori sa ma ia cineva in brate, sa-mi dea un pup pe frunte si sa-mi spuna:" Stai linistita , Nikko, totul va fii bine!!!O sa vezi!"..........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu