Give me the sun rise Give me the sun rise Give me the sun rise yeah
Tears into your eyes If you leave me, I'll be fine, I'll be fine This is not the end, If you leave me, I'll be fine, I'll be fine
Cause i'm only dreaming Is just a feeling In my world, in my world Because I'm up flying, I feel like I'm dying In my world, in my world
Give me the sun rise Give me the sun rise Give me the sun rise yeah Give me the sun rise Set up the rain (???) Give me your smile You bring me so much pain
Cause I'm only dreaming Is just a feeling, In my world, in my world Because I’m up flying I feel like I'm dying In my world, ïn my world...
Simbol: Arcana XII simbolizeaza sacrificiul si iluminarea.
Personalitate: Esti o persoana meditativa si introvertita, adesea confuza si deprimata. Esecurile te-au facut apatica si indiferenta fata de multe lucruri. Ai o intuitie foarte buna si o lume emotionala bogata. Imaginatia ta este activa.
Destin: Destinul tau este legat de dezvoltarea ta spirituala si a descoperi misterele lumii invizibile.
Intelepciunea arcanei: Analizeaza-ti experientele. Nu renunta niciodata la ceea ce doresti sa realizezi. Fii dispusa sa faci schimbari si sa renunti la vechile lucruri, obisnuite, relatii, bunuri materiale daca vrei sa progresezi.
sursa:Kudika
M-au cam nimerit astia...mai ales la personalitate
"Knock knock. Who's there? Boo. Boo who? Don't cry. It's only a joke"
Nush ce mi-a venit sa recitesc vreo 2 mailuri trimise de Eddy....(cred ca nu prea vreau sa plec de la pc si sa m-apuc de biologie)....iar aceasta e una dintre glumele pe care mi le spunea el...asta e singura gluma cu "Knock knock" la care m-am prins.Mi-e foarte dor de glumele lui...de el...de prietenia lui...de felul in care ma facea sa rad...Sper ca acum e bine si imi doresc sa fie fericit....pentru ca merita!
La naiba!M-am cam intristat....mai bine ma duc sa ma ocup de biologia aia....
Am mari emotii pt examenul de maine...Sper sa ma descurc...Mi-a fost greu sa invat in 2 zile ce ar fi trebuit sa-mi ia 4 zile ca retin ceva din cartea aia.....cu biologia a fost putin mai greu, chimia si psihologia piece of cake....M-ar fi ajutat mai mult daca in liceu as fi fost mai atenta la orele de biologie....dar eu ...preferam sa chiulesc (marea mea pasiune) sau sa o ignor de diriga. Mi-am pus toate sperantele in asta.Pentru prima data in viata am si eu ambitie...si vreau mai mult...De obicei ma multumeam cu ce pica...imi doream unele lucruri dar nu faceam ceva ca sa le obtin si la primul obstacol renuntam....Asta ma pricep sa fac cel mai bine SA RENUNT.De data asta o sa fie altfel...imi doresc sa fie altfel...imi doresc SA REUSESC. De cateva zile prea traiesc in "lumea mea"...sunt visatoare,optimista ,nu fericita...doar multumita.Nu-mi mai pasa de ceilalti - nu ca mi-ar fi pasat vreodata prea mult- si nu mai sper sa gasesc love of my life-pentru ca nu mai cred in minuni. Nush cat e de bine...dar mie nu-mi displace deloc starea asta Imi doresc mult sa citesc....Luni, cand am fost sa ma inscriu, mi-am cumparat prima mea carte...e de Mihail Drumes si se numeste "Cazul Magheru"...de-abia astept sa o citesc....Tot luni dupa ce mi-am cumparat cartea,in timp ce treceam prin pasajul pietonal de la Obor, am avut- nu stiu daca sa spun- norocul sau onoarea sa ascult 2 tipi ce cantau SUPERB (trec aprox o data pe saptamana pe-acolo si a fost prima data cand i-am vazut/ascultat)...si cum eram eu super-incantata de achizitia facuta si mergeam asa vesela aud: "Daca ai stii ce bine-mi pare Zi de zi cand tu apari in calea mea. Daca ai stii cum m-am simtit de fericit Cand mi-ai zambit, nu pot uita. Daca ai stii ca exista Cineva ce te iubeste pe-ascuns " Versurile astea mi-au facut ziua PERFECTA.Parerea mea e ca tipii aia cantau mult mai frumos decat Directia 5. Daca i-as mai intalni si maine...ar fi foarte frumos...desi nu prea cred...as fi prea norocoasa:D
I'm not a perfect person There's many things I wish I didn't do But I continue learning I never meant to do those things to you And so I have to say before I go That I just want you to know
I've found a reason for me To change who I used to be A reason to start over new and the reason is you
I'm sorry that I hurt you It's something I must live with everyday And all the pain I put you through I wish that I could take it all away ...............................................
I've found a reason to show A side of me you didn't know A reason for all that I do And the reason is you
"Ajunse la aeroport, mai luă o cafea, aşteptă patru ore zborul spre Paris, gîndindu-se neîncetat că el avea să intre în orice clipă, de vreme ce, cîndva, înainte de-a adormi, îi spusese ora plecării. Aşa se întîmpla în filme: în momentul final, cînd femeia e gata să intre în avion, apare bărbatul disperat, o prinde în braţe, o sărută şi o readuce în lumea lui, sub privirile amuzate şi binevoitoare ale funcţionarilor companiei aeriene. Apare inscripţia „Sfîrşit”, şi toţi spectatorii ştiu că, de atunci încolo, vor trăi fericiţi toată viaţa. „Filmele nu spun niciodată ce se întîmplă după”, îşi spunea în sinea ei, încercînd să se consoleze. Căsătorie, bucătărie, copii, sex tot mai expediat, descoperirea primului bileţel din partea amantei, hotărîrea de a face scandal, promisiunile că aşa ceva nu se va mai repeta, al doilea bileţel de la altă amantă, alt scandal şi ameninţarea cu despărţirea, de astă dată bărbatul nu mai reacţionează la fel de sigur, îi spune doar că o iubeşte. Al treilea bilet, de la a treia amantă, şi atunci opţiunea pentru tăcere, fiindcă s-ar putea ca el să-i spună că nu o mai iubeşte, că e liberă să plece. Nu, filmele nu povestesc asta. Se termină înainte ca adevărata lume să înceapă. Mai bine să nu se mai gîndească. Citi una, două, trei reviste. În cele din urmă fu anunţat şi zborul ei, după aproape o veşnicie în acel vestibul de aeroport, şi se îmbarcă. Îşi mai imagină şi faimoasa scenă în care, de îndată ce-şi dezleagă centura de siguranţă, simte o mînă pe umăr, priveşte înapoi şi iată-l pe el, surîzător.
Şi nu se întîmplă nimic. Dormi pe durata scurtului răstimp care separa Geneva de Paris. Nu avu timp să se gîndească ce anume avea să spună acasă, ce întîmplări avea să povestească — dar cu siguranţă părinţii ei aveau să fie mulţumiţi că-şi vedeau fiica reîntoarsă, o fermă şi o bătrîneţe lipsită de griji. Se trezi în zdruncinătura aterizării. Avionul rulă mult timp, stewardesa veni să-i spună că trebuia să schimbe terminalul, căci zborul spre Brazilia avea să plece de la terminalul F, or, ea se afla la terminalul C. Să nu-şi facă însă nici o grijă, nu erau întîrzieri, era încă destul timp şi, dacă avea vreo nelămurire, personalul din aeroport putea să o ajute să se orienteze. În timp ce aparatul se apropia de punctul de debarcare, se gîndi că merita să petreacă o zi în oraşul acela, măcar ca să facă fotografii şi să le povestească celorlalţi că vizitase Parisul. Avea nevoie de timp ca să reflecteze, era doar ea singură, trebuia să-şi ascundă adînc amintirile nopţii trecute, astfel încît să le poată folosi ori de cîte ori avea să aibă nevoie să se simtă vie. Da, Parisul era o idee excelentă; o întrebă pe stewardesă cînd avea să plece următoarea cursă spre Brazilia, în cazul în care s-ar fi hotărît să nu se îmbarce în aceeaşi zi. Stewardesa îi ceru biletul, regretă foarte mult, dar era un tarif care nu permitea acest tip de escale. Maria se consolă, gîndindu-se că vizitarea unui oraş atît de frumos ar deprima-o. Trebuia doar să-şi păstreze sîngele-rece, să-şi adune voinţa, naveasă strice totul de dragul unui peisaj frumos şi-al unor nostalgii. Debarcă, trecu prin controalele poliţiei; bagajele ei urmau să treacă direct în celălalt avion, nu trebuia să-şi facă nici o grijă. Porţile se deschiseră, pasagerii ieşeau şi se îmbrăţişau cu cei care-i aşteptau, soţia, mama, copiii. Maria se prefăcu că nimic din toate acelea nu o privea, dar în acelaşi timp se gîndi iarăşi la singurătatea ei; numai că de data asta avea un secret, un vis, nu era atît de mîhnită şi viaţa avea să-i fie mai uşoară. — Parisul va fi mereu. Nu era un ghid turistic. Nu era un şofer de taxi. Îi tremurară picioarele cînd auzi glasul acela. — Parisul va fi mereu? — Este o replică dintr-un film pe care-l ador. Ţi-ar plăcea să vezi Turnul Eiffel? I-ar plăcea, sigur. I-ar plăcea mult. Ralf avea în mînă un buchet de trandafiri şi ochii plini de lumină, lumina pe care ea o văzuse din prima zi, cînd el o picta şi vîntul rece o făcea să se simtă inconfortabil. — Cum de-ai ajuns aici înaintea mea? — întrebă ea doar ca să-şi ascundă surprinderea, răspunsul nu prezenta nici cel mai mic interes, dar avea nevoie de timp ca să-şi tragă sufletul. — Te-am văzut citind o revistă. Aş fi putut veni lîngă tine, dar sînt romantic, iremediabil romantic, şi am crezut că era mai bine să iau prima cursă spre Paris, să mă plimb un pic prin aeroport, să aştept trei ore, să consult de nenumărate ori orarul zborurilor, să-ţi cumpăr florile, să spun fraza pe care Ricky i-a spus-o iubitei lui în Casablanca şi să-mi imaginez surprinderea de pe faţa ta. Şi să am certitudinea că asta este ceea ce-ţi doreai, că mă aşteptai, că nici toată decizia şi voinţa din lume nu sînt de-ajuns pentru a împiedica dragostea să-şi schimbe de la un ceas la altul regulile jocului. Nu-i deloc greu să fii romantic, ca în filme, nu crezi? Nu ştia dacă era greu sau nu, dar acum cel mai puţin o interesa preţul — chiar dacă ştia că îl cunoscuse pînă la urmă pe bărbatul acela, făcuseră dragoste pentru prima oară în urmă cu cîteva ceasuri, le fusese prezentată prietenilor lui în ajun, ştia că el frecventase şi mai înainte localul unde lucra ea şi că fusese căsătorit de două ori. Nu erau recomandări impecabile. Pe de altă parte, ea avea bani ca să cumpere o fermă, tinereţea în faţa ei, o mare experienţă de viaţă, o mare independenţă sufletească. Fie şi aşa însă, cum destinul făcea totdeauna alegerea în locul ei, crezu că mai putea risca o dată. Îl sărută, fără nici o curiozitate de a şti ce se întîmplă după ce apare „Sfîrşit” pe ecranele de cinematograf. Doar că, dacă într-o bună zi cineva se va hotărî să-i povestească istoria, avea să-l roage să înceapă aşa cum încep basmele, în care se spune: A fost odată ca niciodată..."
Pesimista de mine credea ca el o sa ramana in Elvetia ...ea o sa plece in Brazilia...THE END :D...uite ca finalul m-a surprins...placut.
Foarte putine carti citite de mine au avut un final super...unele se terminau prea aiurea..la altele finalul era previzibil...iar de cele mai multe ori am fost dezamagita .Sa tot mai citesc carti d'astea...;))
" Îşi aduce aminte de jurnalul ei. E sătulă, vrea ca săptămînile să treacă repede şi de-aceea se dăruieşte acestui bărbat, fiindcă acolo este lumina iubirii sale ascunse. Păcatul originar n-a fost mărul pe care l-a mîncat Eva, a fost credinţa că Adam trebuia să împărtăşească exact ce experimentase ea. Evei îi fusese frică să-şi urmeze drumul fără ajutorul cuiva, a vrut să împartă şi altuia ceea ce simţea ea. Unele lucruri nu se împart. Nu trebuie să ne fie teamă de oceanele în care ne afundăm de bunăvoie; frica tulbură jocul întregii lumi. Bărbatul trece prin infern ca să înţeleagă asta. Să ne iubim unii pe alţii, dar să nu încercăm a ne poseda unii pe alţii. Îl iubesc pe bărbatul din faţa mea, fiindcă eu nu-l posed şi el nu m-a posedat. Sîntem liberi în dăruirea noastră, trebuie să repet asta de zeci, sute, milioane de ori, pînă cînd voi sfîrşi prin a crede în propriile mele cuvinte. "
You’re everything I thought you never were And nothing like I thought you could’ve been But still you live inside of me So tell me how is that?
You’re the only one I wish I could forget The only one I’d love to not forgive And though you break my heart, you’re the only one And though there are times when I hate you Cause I can’t erase The times that you hurt me And put tears on my face And even now while I hate you It pains me to say I know I’ll be there at the end of theday
I don’t wanna be without you babe I don’t want a broken heart Don’t wanna take a breath with out you babe I don’t wanna play that part I know that I love you But let me just say I don’t want to love you in no kind of way no no I don’t want a broken heart And I don’t wanna play the broken-hearted girl…No...No No broken-hearted girl I’m no broken-hearted girl
Something that I feel I need to say But up to now I’ve always been afraid That you would never come around And still I want to put this out You say you’ve got the most respect for me But sometimes I feel you’re not deserving me And still you’re in my heart But you’re the only one and yes There are times when I hate you But I don’t complain Cause I’ve been afraid that you would've walk away Oh but now I don’t hate you I’m happy to say That I will be there at the end of the day
I don’t wanna be without you babe I don’t want a broken heart Don’t wanna take breath with out you babe I don’t wanna play that part I know that I love you But let me just say I don’t want to love you in no kind of way no no I don’t want a broken heart And I don’t wanna play the broken-hearted girl...No…No No broken-hearted girl
Now I’m at a place I thought I’d never be…Oooo I’m living in a world that’s all about you and me…yeah Ain't gotta be afraid my broken heart is free To spread my wings and fly away Away With you yeah yeah yeah, ohh ohh ohh
I don’t wanna be without my baby I don’t wanna a broken heart Don’t want to take a breath with out my baby I don’t wanna play that part I know that I love you But let me just say I don’t want to love you in no kind of way..No..No I don’t want a broken heart I don’t wanna play the broken-hearted girl..No..No.. No broken-hearted girl Broken-hearted girl No…no… No broken-hearted girl No broken-hearted girl
Am o stare tare naspa...nu stiu ce dracu e cu mine....imi sare imediat tandara...am impresia ca toata lumea are ceva cu mine....
Prea nervoasa....nu-i bine....pentru ca-i cam ranesc pe cei din jur.Am mai avut si un schimb de replici destul de aprins cu Flo...imi pare rau......dar nush...o sa vorbesc cu fetele face to face....si o sa le explic ceea ce am incercat sa-i explic lu' Flo dar ea a interpretat gresit....In fine.....
Nu stiu ce-i cu mine....de cateva zile ma simt aiurea.De cateva zile traiesc fara speranta...e bine...ma simt mai puternica.....doar ca.....mai e ceva.....ma simt "amortita "...sentimentele mele nu mai sunt la fel de intense cum erau inainte.Nu mai simt fericirea,tristetea cu aceeasi intensitate cu care le simteam inainte.....Nu stiu daca ma intelege cineva...aproape ca nici eu nu ma inteleg... Meseria de asistenta medicala e chiar asa de grea? De ce nimeni nu ma crede in stare sa devin asistenta medicala?Ok, recunosc: sunt miloasa...dar si asta e unul dintre motivele pentru care vreau sa fac asta...pentru ca imi doresc sa ajut oamenii. Si in momentul cand vrei sa ajuti pe cineva uiti de frica si faci tot posibilul sa faci acel lucru bine.Nu sunt atat de inconstienta incat daca viata cuiva depinde de mine (prea putin probabil) sa ma pierd sau sa ma bag eu aiurea....daca nu o sa ma simt in stare o sa am si alte posibilitati sa am angajez ,de exemplu asistenta unui medic de familie.Dar in fine... Eu sunt sigura ca sa ma descurc si o sa fac tot posibilul sa-mi indeplinesc acest vis.Imi doresc atat de mult sa fac asta....numai ca....imi doresc sa ma sprijine mai mult si parintii.Am nevoie sa stiu ca macar una dintre persoanele importante pentru mine cred ca eu pot face asta.Conteaza mult pentru mine ca cineva sa-mi spuna :"Nikko o sa reusesti!".De fapt asta o sa-mi spun in fiecare dimineata...o sa am uit in oglinda si o sa-mi spun :"Nikko o sa reusesti!".Acum asta e cea mai arzatoare dorinta a mea...sa reusesc.
As vrea sa fiu copac Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta. Te-as auzi, Si-n voie te-as privi intreaga zi M-as apuca si iarna sa-nfloresc, Ca sa te bucuri! Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea, Iar noptile mi-ar da cercei de stele Pe care, ca pe frunze ti le-as da. Prin geamul larg deschis, de-atatea ori M-as apleca usoara sa-ti sarut Cand parul ce pe frunte ti-a cazut, Cand buzele cu buze moi de flori Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere Si foi de aur rosu prin odaie Cu-a ramurilor tanara putere Ti-as apara obloanele de ploaie. Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara De primavara, cand va fi si luna Va trece prin gradina o zana buna, Facandu-ma femeie sa fiu iara. Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz Genunchiul ud de frunze si pamant, Cu roua si cu luna pe obraz, Eu ti-as sari in casa si senina, Uitind de-atata vreme sa vorbesc, Cu cate-un cuib in fiecare mana, As incepe sa zambesc.
luni, 13 iulie 2009
"Am întîlnit un bărbat şi m-am îndrăgostit de el. Mi-am îngăduit să mă îndrăgostesc dintr-un motiv simplu: nu aştept nimic.
Nu sunt sigură că se va întoarce la localul unde lucrez, dar pentru prima dată în viaţa mea, faptul acesta nu are nici o importanţă. E destul să-l iubesc, să fiu împreună cu el în gînd şi să colorez oraşul acesta atît de frumos cu paşii lui, cu vorbele lui, cu afecţiunea lui.
Mi-ar plăcea să pot face pentru el ceea ce a făcut el pentru mine.
M-am gîndit mult şi am descoperit că n-am intrat din întîmplare în cafeneaua aceea; întîlnirile cele mai importante fuseseră de mult aranjate de către suflete înainte ca înseşi trupurile noastre să se fi văzut.În general, aceste întîlniri au loc atunci cînd ajungem la o limită, cînd avem nevoie să murim şi să renaştem din punct devedere emoţional.
Întîlnirile ne aşteaptă — dar de cele mai multe ori evităm ca ele să aibă loc. Totuşi, dacă suntem disperaţi, dacă nu mai avem nimic de pierdut sau dacă suntem foarte entuziasmaţi de viaţă, atunci necunoscutul se manifestă şi universul nostru o apucă pe alt drum.
Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta.Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi — fără excepţie — au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, pînă ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întîlniri; da, există un fir.
Şi atunci trupurile noastre învaţă să vorbească limba sufletului, asta se numeşte sex, asta îi pot da eu bărbatului care mi-a redat sufletul, deşi el îi ignoră total însemnătatea în viaţa mea. Asta mi-a cerut, şi asta va avea; vreau să fie foarte fericit."
P.Coehlo -Unsprezece minute(Fragment din jurnalul Mariei)
Daca m-auzi retine, prietene, Oricine poate sustine, crede-ne Femeia ta te-a transformat in caine Si ce rau ne pare...
Dragi prieteni trai-v-ar sanatatea voastra Ce dracu v-am facut de m-ati dat afara din casa? V-ati suparat cumva ca v-am dat foc la biblioteca Sau ca m-am imbatat si-am vomitat pe mocheta? (pai ) Oricum imi pare rau, greseala mea, Dar tot am boala pe ratatul ala si pe gagica-sa Prietene, eu nu stiu ce gasesti tu asa tare Ca gagica-ta se f*te cu tine pe anticonceptionale (Oare?) deschide ochii fa o mica analiza O sa afli intr-o zi ca ti-ai dat prietenii pe-o pi*da Gandeste-te cu cine mortii tai te mai impaci De cand ne-ai dat dra*u pe toti pentru o pereche de craci Vorbeste ca orice-ai spune nu m-atingi la inima Si-o sa-mi scot ochii-n caz ca vrei sa-mi spui prin mima Femeia ta draguta arata ca o scandura, nene, Ia-o te rog din fata mea c-am o slabiciune pentru lemne, Ma-ntreb cum dra*u de-ai putut sa o f*ti pe asta-n gura Fara sa iesi din camera cu dureri de aschii-nfipte-n p*la? Cat de dureros poate deveni sentimentul asta mi-e scarba Apropo, mesaj pentru gagica-ta: "Fa, proasto, i-a spune fara sa minti Ti-ai pus tu spay-ul vaginal langa periuta mea de dinti?" Nu de alta, dar am un gust ciudat in gura si parca, Il simt cand beau dupa gagicu-to din aceeasi sticla O, tu, frumoasa din padurea adormita, Nu adormi tu definitiv sa mai scapam de-o vita? Sunteti un fel de Romeo si Julieta, pe toti sfintii... Macar de ati muri si voi in aceleasi conditii
Daca m-auzi retine, prietene, Oricine poate sustine, crede-ne Femeia ta te-a transformat in caine Si ce rau ne pare...
Daca m-auzi retine, prietene, Oricine poate sustine, crede-ne Femeia ta te-a transformat in caine Si ce rau ne pare...
Da-ti singur un cuvant in plus, un sfat, o veste, Ii complicat sa spun de ce rostesc aceasta poveste Multi ca tine cu care odata imparteam un mar, Dispar atat de des incat ma plictisesc sa-i numar, Pus umar la umar cu mine imi ajungi pan' la glezna Ca pe mine pi*dele nu ma tin in lesa, Si chiar daca as fi sub papuc fara speranta Tot i-as saluta cu drag pe aia pe care-i stiu de-o viata, Oare sunt unic?(Nu) sunt pur si simplu treaz! La cat de dura-i realitatea tu ma lasi fara haz La cat de simple sunt femeile, bai tampitule Cum se face ca tu te complici cu toate pocaitele, Placerea ta se transforma-n durere de cand Ca s-agati o pi*da iti iei inima-n dinti cu tot cu artere Nu esti in stare sa spui "femeie tu nu poti vedea, Tu esti pierduta-n p*la mea pe-acolo jos pe undeva" Acum convinge-te singur ca fara sa stii Noi am disparut si-n jurul tau se aud doar greierii, Te-as bate cu ochii-nchisi fara pic de importanta Asa ca da-ti singur impresia ca te simti in siguranta. Faptele marturisesc mentalitatea ta lenta Mai ales c-ai 20 de ani si vrei sa porti verigheta. Esti praf ba, si ca tot veni vorba inca ceva Copiii tai sa nu-ti spuna unchiule, ci "inamicul lu' tata".
Daca m-auzi retine, prietene, Oricine poate sustine, crede-ne Femeia ta te-a transformat in caine Si ce rau ne pare...
Daca m-auzi retine, prietene, Oricine poate sustine, crede-ne Femeia ta te-a transformat in caine Si ce rau ne pare...
Daca m-auzi retine, prietene, Oricine poate sustine, crede-ne Femeia ta te-a transformat in caine Si ce rau ne pare...
Daca m-auzi retine, prietene, Oricine poate sustine, crede-ne Femeia ta te-a transformat in caine Sï ce rau ne pare...
Arabela am pus versurile ca sa intelegi mai bn melodia...cred ca nu o sa-ti placa dar na...te-am facut curioasa cand am inceput sa-ti cant :))...acum nici mie nu-mi mai place....sau bine recunosc doar 2 versuri imi plac :D
"Scopul meu este să înţeleg dragostea. Ştiu că eram vie cînd am iubit şi mai ştiu că tot ce am acum, oricît ar părea de interesant, nu mă entuziasmează. Dragostea însă e teribilă: le-am văzut pe prietenele mele suferind şi nu vreau să mi se-ntîmple şi mie aşa ceva. ...............................................................................
Deşi scopul meu e să înţeleg dragostea, deşi sufăr din cauza persoanelor cărora mi-am încredinţat inima, văd că cei care mi-au atins sufletul n-au reuşit să-mi trezească trupul, iar cei care mi-au mîngîiat trupul n-au reuşit să-mi atingă sufletul. "
P.Coehlo -Unsprezece minute(Fragment din jurnalul Mariei)
"Dacă ar trebui să-mi povestesc astăzi viaţa cuiva, aş putea-o face în aşa fel, încît m-ar considera o femeie independentă, curajoasă şi fericită. Nici vorbă: îmi e interzis să menţionez unicul cuvînt care e mult mai important decît cele unsprezece minute — dragostea. În timpul întregii mele vieţi, am înţeles dragostea ca pe un soi de sclavie consimţită. E o minciună: libertatea nu există decît în prezenţa ei. Cine se dăruieşte total, cine se simte liber iubeşte la maximum. Şi cine iubeşte la maximum se simte liber. Din cauza asta, în pofida a tot ce pot trăi, face, descoperi, nimic nu are sens. Sper ca timpul să treacă repede, ca să mă pot întoarce la căutarea de mine însămi — întîlnind un bărbat care să mă înţeleagă, care să nu mă facă să sufăr. Dar ce tot spun o prostie ca asta? În dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e răspunzător pentru ceea ce simte şi nu putem da vina pe altul pentru asta. M-am mai simţit rănită cînd i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sînt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."
P.Coehlo -Unsprezece minute(Fragment din jurnalul Mariei)
"Eu nu sînt un corp care are suflet, sînt un suflet care are o parte vizibilă, numită corp. În toate aceste zile, exact invers de cum îmi puteam imagina, sufletul acesta a fost mult mai prezent. Nu-mi spunea nimic, nu mă critica, nu-i era milă de mine: doar mă observa. Azi mi-am dat seama de ce se întîmpla aşa: de multă vreme nu mă mai gîndesc la ceva numit dragoste. Se pare că ea fuge de mine, ca şi cum n-ar mai avea nici o importanţă şi nu s-ar simţi bine venită. Dar dacă nu mă voi gîndi la dragoste, nu voi fi nimic. ............................................................................................................. Trebuie să scriu despre dragoste. Trebuie să gîndesc, să gîndesc, să scriu şi iar să scriu despre dragoste — altminteri sufletul meu nu suportă." P.Coehlo -Unsprezece minute(Fragment din jurnalul Mariei)
Mi-am permis sa iau leapsa care suna cam asa: "Imaginează-ţi că mai ai 3 zile de trăit şi spune cele mai importante 5 lucruri pe care le-ai face în timpul rămas." Trebuie sa mentionez ca 3 zile sunt exact cat mi-ar trebui sa-mi inchei ,intr-un fel , socotelile cu viata. De multe ori m-am gandit la asta si intr-un fel mi-am facut sa zicem...un plan In prima zi mi-as incheia socotelile cu parintii si prietenii.Adica le-as spune parintilor, bunicii, chiar si fratelui si prietenilor ca-i iubesc si ca le multumesc;lu' Eddy i-as cere iertare...si pentru ce n-am facut....l-as ruga sa ma ierte daca i-am pricinuit vreo suparare.Apoi le-as lua pe fete si am petrece inca o seara numai a noastra. In a doua zi as avea curajul sa-i zic lu' Andrei cat de mult il iubesc.Doar asa el va afla cat tin eu la el...altfel nu mi-as raci gura degeaba. Seara as pleca la mare singura.... A treia zi as petrece-o pe plaja iar daca as putea sa-mi aleg cand si cum sa mor... as vrea sa mor in somn iar cu 5 minute inainte sa adorm as fuma o tigara si as bea un pahar de vin.... Daca ar fi sa mor singurul meu regret ar fi ca n-am intalnit dragostea.
Nu imi vine sa cred ca mi-a placut Coelho....mai am vreo 50 de pag si termin "Unsprezece minute"....SUPERBA carte...
Acum cativa ani o prietena mi-a recomandat "Veronika se hotaraste sa moara"...subiectul mi s-a parut interesant....o fata de 24 de ani ,aparent fericita, e de parere ca viata ei nu are sens si hotarasete sa moara....inghite un tub de pastile si in loc sa se "trezeasca" pe lumea cealalta se trezeste "la nebuni" si dupa aceasta primeste vestea ca o sa moara in cateva zile."Interesant" am zis eu si m-am apucat de citit...numai ca....aceasta carte nu era potrivita pentru varsta pe care o aveam si nu am inteles mare lucru din ea...ba chiar m-a dezamagit rau...in asa hal incat autorul mi s-a parut "varza".Prietena mea pe atunci avea varsta pe care o am eu acum...era normal sa inteleaga ceva pe cand eu la cat de superficiala si prostuta eram atunci era de asteptat sa nu inteleg nimic.
Acum cateva saptamani o pustoaica imi trimite o "carte virtuala" ...Paulo Coelho -Unsprezece minute...Cand am vazut autorul...am strambat asa din nas...am acceptat-o din politete....numai ca saptamana trecuta de plictiseala am zis "wtf...sa vad ce-i de capul cartii asteia".Nu regret ca am inceput sa o citesc...ABSOLUT SUPERBA,INCERDIBILA.....imi place la nebunie...sunt niste pasaje in carte....no comment.Am hotarat sa pun in fiecare zi cate un pasaj....pe blog.
O sa ma apuc sa recitesc "Veronika se hotaraste sa moara" sunt sigura ca o voi intelege de data asta...Pana atunci am de terminat "Unsprezece minute"...sper ca sfarsitul sa nu ma dezamageasca...:D
Iata primul pasaj din jurnalul Mariei "eroina":
"Cînd ne întîlnim cu cineva şi ne îndrăgostim, avem impresia că întreg universul este de acord; azi am văzut că aşa ceva s-a petrecut cu apusul de soare. Cu toate acestea, dacă ceva e greşit, nimic nu rămîne! Nici stîrcii, nici muzica din depărtare, nici savoarea buzelor lui. Cum de poate dispărea atît de repede frumuseţea care se afla acolo acum cîteva minute? Viaţa este foarte rapidă; îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în cîteva secunde. "
E a doua oara cand sunt acuzata pe nedrept...deja incepe sa ma calce pe nervi. Data viitoare cand tu sau iubita ta o sa indrazniti sa ma deranjati ar fi bine sa aveti un motiv bun si mai ales DOVEZI. Ah!Si inca ceva...data viitoare poate chiar am sa fac ceea ce o sa ma acuzati...ca sa fie toata lumea multumita....
-Cat ai luat? -8.35 -oooo super!Felicitari! -Te iubesc! -...........Aaaaaa!Si cati au mai picat de la tine din clasa?..... -Destui ............................. God stiu ca a spus asta doar pt ca era fericit dar pe mine m-a lasat asa fara cuvinte.M-am bucurat pentru el...dar de ce a spus asta?M-a tuburat asa...putin...:D.Acum cateva luni bune as fii dat orice ca sa-l aud spunandu-mi asta...si acum mi-as fi dorit...dar macar sa o fi spus din inima ,nu doar asa de fericire. Am facut un pariu amandoi si el are sa-mi dea o apa ...plata.Sper sa se tina de cuvant...nu o sa-l mai stesez....mi-e dor de el....de 7 luni nu l-am mai vazut.....Si cat am tinut la el....baiatul de care m-am indragostit la prima vedere.....Am impresia ca toate astea mi s-au intamplat in alta viata....ce ciudat mi s-ar parea acum sa-i zic "iuby"...:)))...cum o fii sa fiu langa el si sa nu-l tin de mana?Ciudat!Mi-e putin dor de felul in care ne tineam de mana,ne jucam,ne mai dadeam cate una.Nu!Gata!Nu o sa mai fie niciodata nimic intre noi.....si e mai bine asa.Nu m-a vrut atunci...de ce m-ar vrea acum.....Mai mult decat prieteni nu putem fii....asta pana o sa ne certam iar.Nush cum facem dar mereu ne ciondanim ,ne atacam si sfarsim prin a nu ne vorbi....nush de ce.Sunt curioasa cat o sa mai tina "prietenia" dintre noi.sper ca mai mult decat data trecuta...
Am mai postat o data melodia asta...de fapt versurile melodiei...numai ca acum simt ca mi se potriveste atat de mult incat am zis wtf ce daca o mai postez inca o data
Ieri, dimineata, am citit ceva care m-a surprins.Nu ma asteptam ca acea persoana sa nu ma inteleaga, sa ma critice....sincer.Ieri am aflat ca am pierdut si ultima persoana din viata mea care simteam ca ma intelege.SUNT SINGURA!Din nou :D.Probabil de mult acea persoana nu ma mai intelegea dar nu am vrut eu sa vad.Am observat ca singurele doua persoane din viata mea de care am fost ff apropiata ei imi erau prieteni eu lor...in nici un caz.Altfel nu imi pot explica de ce ei mi-au ascuns atatea lucruri.
Acum ma uit la avatarul cuiva....imi e sila de atata prefacatorie...cum dracu zici ca-l iubesti cand tu nu ai incredere in el si-l verifici mereu....lasa-l dracu sa fie si el LIBER!Stii tu, pitipoanco,ce insemna asta?O sa se sature intr-o zi ca tu sa-i controlezi viata...de-abia astept.
In dimineata aceasta am citit blogul unei persoane pe care o stiu incercand s-o cunosc mai bine.Am aflat ca a iubit pentru prima data in viata ei.M-am bucurat cand am aflat asta.Am observat ca ne asemanam putin.De cate ori ma intalnesc cu persoana respectiva nu vad ca e trista desi....pe mess observ ca e....poate asa sunt si eu.Ieri ne-am intalnit...era frumusel foc...Da. Acea persoana e un baiat.Ii statea chiar bine cu noul lui look.Am citit pe blogul lui ceva frumos "Tu nu saruti gura lumii ci saruti gura mea".Adevarat!!!:D
Nu mai vroiam sa scriu pe blog....as fi vrut sa ma inchid in mine....dar azi m-am razgandit...si ascultand de pe blogul lui Dreamgirl , Anouk-Lost mi-a venit "inspiratia".Parca ma simt putin mai bine.Oricum SUPERBA melodia!
Ma gandeam ca saptamana viitoare o sa ma simt atat de singura....o sa-mi fie dor de fete...deja imi lipsesc....nu imi lipseste taxiul de la scara.....imi lipseste Arabela cu pofta ei de viata si o sa-mi lipseasca si Raluca, cu glumele ei...face niste glume....prea tari uneori.O sa incerc sa nu o las si pe Flo singura ....e prea trista ca sa o parasesc acum....o sa incerc sa ne vedem in fiecare zi...si de cate ori o sa poata vom iesi si cu Ralu....si de ea mi-e dor desi nu e la fel de indepartata de mine
joi, 2 iulie 2009
Mai tii minte cole cand am vazut filmul asta?
miercuri, 1 iulie 2009
"N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun îndemn şi de nicio compătimire, căci deşi sunt cel mai decăzut om, mă simt totuşi atât de puternic, atât de tare şi de fioros. Căci sunt singurul om care trăieşte fără speranţă. "(Cioran)
