" Îşi aduce aminte de jurnalul ei. E sătulă, vrea ca săptămînile să treacă repede şi de-aceea se dăruieşte acestui bărbat, fiindcă acolo este lumina iubirii sale ascunse. Păcatul originar n-a fost mărul pe care l-a mîncat Eva, a fost credinţa că Adam trebuia să împărtăşească exact ce experimentase ea. Evei îi fusese frică să-şi urmeze drumul fără ajutorul cuiva, a vrut să împartă şi altuia ceea ce simţea ea.
Unele lucruri nu se împart. Nu trebuie să ne fie teamă de oceanele în care ne afundăm de bunăvoie; frica tulbură jocul întregii lumi. Bărbatul trece prin infern ca să înţeleagă asta. Să
ne iubim unii pe alţii, dar să nu încercăm a ne poseda unii pe alţii.
Îl iubesc pe bărbatul din faţa mea, fiindcă eu nu-l posed şi el nu m-a posedat. Sîntem liberi în dăruirea noastră, trebuie să repet asta de zeci, sute, milioane de ori, pînă cînd voi sfîrşi prin
a crede în propriile mele cuvinte. "

P.Coehlo -Unsprezece minute