explicatii gri

"pentru ca inca iti este dor de acea distanta dintre negru si alb.pentru ca iti lipsesc acele zile in care simteai ca balantele tale si-au gasit echilibrul.pentru ca odata stiai diferenta intre banal si absurd.pentru ca ai uitat cand zambetul tau s-a bucurat cu adevarat.pentru ca fericirea se culca cu atatia altii si pe tine nu vrea nici macar sa te sarute.de asta astazi cerul este trist.pentru ca aceleasi gari vechi si cunoscute nu mai au nici un tren nou pentru tine.pentru ca pasii tai danseaza cu umbra ta si le lipseste umbra ei.pentru ca visele tale adorm pe aceeasi jumatate de perna.pentru ca acelasi pat este atat de rece si gol in fiecare ora a noptilor neinduratoare.de asta ploua in sufletul tau.pentru ca te-ai saturat de sangele tau plin de melodii care iti amintesc.pentru ca totul este un mare nimic si nimicul este un mare tot.pentru ca cioburi din sufletul tau inca ranesc talpile catorva trecatori.de asta ploua in lumea ta.pentru ca esti pentru tine o otrava pe care o bei in fiecare zi.nu pentru a muri..dar iti este atat de sete si apa celorlalti a secat pentru tine..pentru ca esti atat de puternic in slabiciunile tale..pentru ca ai sarit in abis si el nu te-a primit..pentru ca primesti tot ce nu vrei in fiecare zi si iti lipseste atat de mult ceea ce nu primesti..de asta va ploua si maine..pentru ca ai un chip tanar si ganduri incaruntite..pentru ca cineva te-a considerat un munte pe care avrut sa il escaladeze dar s-a impiedicat de o pietricica si a cazut mult prea repede..pentru ca sufletul tau este o fiinta in deriva care iti sprijina singuratatile..de asta ochii tai sunt tristi chiar si cand zambesc..pentru ca ai pasit inca o data in umbra viselor tale..ti-ai doborat soarta si sansa si desi pierzi,invingi mereu.pentru ca este atat de greu sa fii o intreaga lume si atat de usor sa fii pustiu..pentru ca in valea plangerilor goale ti-ai inceput popasul..de asta oftatul tau aprinde secunde si stinge ore..pentru ca ti-ai impletit visele cu lacrimi si lacrimile cu iertari..pentru ca au ruginit venele tale si toate stazile iti sunt albastre..de asta nu te intelege nimeni..pentru ca te intrebi de ce iubirea ucide tot ce vrei sa devii..pentru ca te doare sa vrei..te doare durerea..si doare tot ce primesti sau nu primesti..pentru ca in nervii tai alearga ingeri claditi din trecut..pentru ca te calca fara mila dorul si te intreaba de viitor nevoi..de asta nu mai ai pansamente..pentru ca ai tras o linie alba peste toate cifrele negre si cand ai vrut sa le aduni..ti-ai dat seama ca ai uitat cum se face.pentru ca palma ta dreapta deseneaza conturul unui chip nedefinit dar atat de dorit..pentru ca bataile inimii tale te bat pe tine fara mila.de asta nu mai ai rabdare..pentru ca inca nu stii daca gratiile de la geamurile tale sunt acolo pentru a te tine inauntru sau pentru a nu-i lasa pe altii sa intre.pentru ca uneori vorbesti cu tine si te intrebi daca e bine.pentru ca ai invatat sa razi pentru altii si nu mai stii cum sa plangi nici macar pentru tine.de asta unii te cred nebun.pentru ca fiecare cuvant din spatele altui cuvant iti intoarce spatele.pentru ca incercand sa ierti ai inceput sa schiopatezi.pentru ca uneori nu te temi sa mori dar iti este frica sa traiesti.pentru ca ai plans macar odata in viata si de fericire.de asta unii te vor considera realist.pentru ca uneori traiesti cu chipul,scaldat in minciuna.pentru ca zambesti pentru fericirea altora nevrand sa iti stie durerile.pentru ca ai saracit platind fiecare zambet primit.pentru ca din toate adevarurile tale altii si-au ales minciunile lor.pentru ca tot ce nu te ucide te-a lasat aproape mort si nu te-a facut mai puternic.de asta cativa isi vor cauta adapost la usa ta.pentru ca ai ajuns batran in anii tineretii tale.pentru ca fiecare punct pe care il pui se transforma in virgula imediat ce ai plecat.pentru ca nu te-ai nascut nici bun nici rau.pentru ca uneori
alegerile tale au uitat sa te aleaga si sa iti tina randul la poarta recunostintei.pentru ca uneori taria ta orbeste si te lasa sa ratacesti in lumi pentru care nu s-au desenat harti.de asta asta uneori te odihnesti in tristete.pentru ca inima ta a fost o treapta pentru altii..pentru ca altii au fost o scara pentru tine.pentru ca in fiecare rand pe care il scrii striga fara glas atatea parti din tine..pentru ca uneori in drumul tau catre luminita de la capatul tunelului cineva te ajuta sa iti duci povara.pentru ca atunci cand acea luminita s-a ars,ai ajutat pe cineva sa schimbe becul..de asta te judeci in primul rand pe tine.pentru ca vrei totul sau nimic..pentru ca vrei sa iubesti pur si simplu fara termene de comparatie..pentru ca ai dezbracat viata de toate bijuteriile inutile..pentru ca timpul inca are rabdare cu tine desi tu nu mai ai rabdare cu el..de asta explicatiile tale sunt gri.. "


Claudiu imi cer scuze ca n-am postat doar un fragment dar nu ma puteam decide ce sa scot din text si ce sa las.Mi se pare ca ceea ce ai scris mi se potriveste atat de mult

Claudiu este "psih ologul meu" -cum ii place sa se numeasca.Imi place la nebunie ceea ce scrie."Explicatiile gri" (1&2) si "Iarta-mi iubirea" sunt preferatele mele

Adevarata iubire

Dragostea si bunurile ei


"1 De-as grai in toate limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragostea nu am ,facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2 Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoste si orice stiinta si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am,nimic nu sant.
3 Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4 Dragostea indelung rabda;dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste ,nu se lauda, nu se trufeste.
5 Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu se cauta cu ale sale , nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6 Nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar.
7 Toate le sufera , toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8 DRAGOSTEA NU CADE NICIODATA."

CORINTENI
CAP.13

Am gasit asta intamplator ieri...pe un semn de carte de la o manastire.E completarea la ceea ce am postat zilele trecute.

Happy end...

"Ajunse la aeroport, mai luă o cafea, aşteptă patru ore zborul spre Paris, gîndindu-se neîncetat că el avea să intre în orice clipă, de vreme ce, cîndva, înainte de-a adormi, îi spusese ora plecării. Aşa se întîmpla în filme: în momentul final, cînd femeia e gata să intre în avion, apare bărbatul disperat, o prinde în braţe, o sărută şi o readuce în lumea lui, sub privirile amuzate şi binevoitoare ale funcţionarilor companiei aeriene. Apare inscripţia „Sfîrşit”, şi toţi spectatorii ştiu că, de atunci încolo, vor trăi fericiţi toată viaţa.
„Filmele nu spun niciodată ce se întîmplă după”, îşi spunea în sinea ei, încercînd să se consoleze. Căsătorie, bucătărie, copii, sex tot mai expediat, descoperirea primului bileţel din partea amantei, hotărîrea de a face scandal, promisiunile că aşa ceva nu se va mai repeta, al doilea bileţel de la altă amantă, alt scandal şi ameninţarea cu despărţirea, de astă dată bărbatul nu mai reacţionează la fel de sigur, îi spune doar că o iubeşte. Al treilea bilet, de la a treia amantă, şi atunci opţiunea pentru tăcere, fiindcă s-ar putea ca el să-i spună că nu o mai iubeşte, că e liberă să plece. Nu, filmele nu povestesc asta. Se termină înainte ca adevărata lume să înceapă. Mai bine să nu se mai gîndească.
Citi una, două, trei reviste. În cele din urmă fu anunţat şi zborul ei, după aproape o veşnicie în acel vestibul de aeroport, şi se îmbarcă. Îşi mai imagină şi faimoasa scenă în care, de
îndată ce-şi dezleagă centura de siguranţă, simte o mînă pe umăr, priveşte înapoi şi iată-l pe el, surîzător.

Şi nu se întîmplă nimic.
Dormi pe durata scurtului răstimp care separa Geneva de Paris. Nu avu timp să se gîndească ce anume avea să spună acasă, ce întîmplări avea să povestească — dar cu siguranţă
părinţii ei aveau să fie mulţumiţi că-şi vedeau fiica reîntoarsă, o fermă şi o bătrîneţe lipsită de griji.
Se trezi în zdruncinătura aterizării. Avionul rulă mult timp, stewardesa veni să-i spună că trebuia să schimbe terminalul, căci zborul spre Brazilia avea să plece de la terminalul F, or, ea
se afla la terminalul C. Să nu-şi facă însă nici o grijă, nu erau întîrzieri, era încă destul timp şi, dacă avea vreo nelămurire, personalul din aeroport putea să o ajute să se orienteze.
În timp ce aparatul se apropia de punctul de debarcare, se gîndi că merita să petreacă o zi în oraşul acela, măcar ca să facă fotografii şi să le povestească celorlalţi că vizitase Parisul.
Avea nevoie de timp ca să reflecteze, era doar ea singură, trebuia să-şi ascundă adînc amintirile nopţii trecute, astfel încît să le poată folosi ori de cîte ori avea să aibă nevoie să se simtă
vie. Da, Parisul era o idee excelentă; o întrebă pe stewardesă cînd avea să plece următoarea cursă spre Brazilia, în cazul în care s-ar fi hotărît să nu se îmbarce în aceeaşi zi.
Stewardesa îi ceru biletul, regretă foarte mult, dar era un tarif care nu permitea acest tip de escale. Maria se consolă, gîndindu-se că vizitarea unui oraş atît de frumos ar deprima-o.
Trebuia doar să-şi păstreze sîngele-rece, să-şi adune voinţa, naveasă strice totul de dragul unui peisaj frumos şi-al unor nostalgii.
Debarcă, trecu prin controalele poliţiei; bagajele ei urmau să treacă direct în celălalt avion, nu trebuia să-şi facă nici o grijă. Porţile se deschiseră, pasagerii ieşeau şi se îmbrăţişau cu cei care-i aşteptau, soţia, mama, copiii. Maria se prefăcu că nimic din toate acelea nu o privea, dar în acelaşi timp se gîndi iarăşi la singurătatea ei; numai că de data asta avea un secret, un vis, nu era atît de mîhnită şi viaţa avea să-i fie mai uşoară.
— Parisul va fi mereu.
Nu era un ghid turistic. Nu era un şofer de taxi. Îi tremurară picioarele cînd auzi glasul acela.
— Parisul va fi mereu?
— Este o replică dintr-un film pe care-l ador. Ţi-ar plăcea să vezi Turnul Eiffel?
I-ar plăcea, sigur. I-ar plăcea mult. Ralf avea în mînă un buchet de trandafiri şi ochii plini de lumină, lumina pe care ea o văzuse din prima zi, cînd el o picta şi vîntul rece o făcea să se
simtă inconfortabil.
— Cum de-ai ajuns aici înaintea mea? — întrebă ea doar ca să-şi ascundă surprinderea, răspunsul nu prezenta nici cel mai mic interes, dar avea nevoie de timp ca să-şi tragă sufletul.
— Te-am văzut citind o revistă. Aş fi putut veni lîngă tine, dar sînt romantic, iremediabil romantic, şi am crezut că era mai bine să iau prima cursă spre Paris, să mă plimb un pic prin
aeroport, să aştept trei ore, să consult de nenumărate ori orarul zborurilor, să-ţi cumpăr florile, să spun fraza pe care Ricky i-a spus-o iubitei lui în Casablanca şi să-mi imaginez surprinderea
de pe faţa ta. Şi să am certitudinea că asta este ceea ce-ţi doreai, că mă aşteptai, că nici toată decizia şi voinţa din lume nu sînt de-ajuns pentru a împiedica dragostea să-şi schimbe de
la un ceas la altul regulile jocului. Nu-i deloc greu să fii romantic, ca în filme, nu crezi?
Nu ştia dacă era greu sau nu, dar acum cel mai puţin o interesa preţul — chiar dacă ştia că îl cunoscuse pînă la urmă pe bărbatul acela, făcuseră dragoste pentru prima oară în urmă
cu cîteva ceasuri, le fusese prezentată prietenilor lui în ajun, ştia că el frecventase şi mai înainte localul unde lucra ea şi că fusese căsătorit de două ori. Nu erau recomandări impecabile. Pe de altă parte, ea avea bani ca să cumpere o fermă, tinereţea în faţa ei, o mare experienţă de viaţă, o mare independenţă sufletească. Fie şi aşa însă, cum destinul făcea totdeauna alegerea în locul ei, crezu că mai putea risca o dată.
Îl sărută, fără nici o curiozitate de a şti ce se întîmplă după ce apare „Sfîrşit” pe ecranele de cinematograf. Doar că, dacă într-o bună zi cineva se va hotărî să-i povestească istoria, avea
să-l roage să înceapă aşa cum încep basmele, în care se spune:
A fost odată ca niciodată..."

P.Coehlo -Unsprezece minute


Sugababes - Too lost in you
Asculta mai multe audio Muzica

Un final...SUPERB..

Pesimista de mine credea ca el o sa ramana in Elvetia ...ea o sa plece in Brazilia...THE END :D...uite ca finalul m-a surprins...placut.

Foarte putine carti citite de mine au avut un final super...unele se terminau prea aiurea..la altele finalul era previzibil...iar de cele mai multe ori am fost dezamagita .Sa tot mai citesc carti d'astea...;))

Scrisorile din "Lorelei" (Ionel Teodoreanu)

1. "Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.
Ti-aduci aminte?
Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.
Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?
Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."

2. "Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."

3. "Ramas-bun.
Ma numesc numai Lorelei.
Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragoste de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc..."