"pentru ca inca iti este dor de acea distanta dintre negru si alb.pentru ca iti lipsesc acele zile in care simteai ca balantele tale si-au gasit echilibrul.pentru ca odata stiai diferenta intre banal si absurd.pentru ca ai uitat cand zambetul tau s-a bucurat cu adevarat.pentru ca fericirea se culca cu atatia altii si pe tine nu vrea nici macar sa te sarute.de asta astazi cerul este trist.pentru ca aceleasi gari vechi si cunoscute nu mai au nici un tren nou pentru tine.pentru ca pasii tai danseaza cu umbra ta si le lipseste umbra ei.pentru ca visele tale adorm pe aceeasi jumatate de perna.pentru ca acelasi pat este atat de rece si gol in fiecare ora a noptilor neinduratoare.de asta ploua in sufletul tau.pentru ca te-ai saturat de sangele tau plin de melodii care iti amintesc.pentru ca totul este un mare nimic si nimicul este un mare tot.pentru ca cioburi din sufletul tau inca ranesc talpile catorva trecatori.de asta ploua in lumea ta.pentru ca esti pentru tine o otrava pe care o bei in fiecare zi.nu pentru a muri..dar iti este atat de sete si apa celorlalti a secat pentru tine..pentru ca esti atat de puternic in slabiciunile tale..pentru ca ai sarit in abis si el nu te-a primit..pentru ca primesti tot ce nu vrei in fiecare zi si iti lipseste atat de mult ceea ce nu primesti..de asta va ploua si maine..pentru ca ai un chip tanar si ganduri incaruntite..pentru ca cineva te-a considerat un munte pe care avrut sa il escaladeze dar s-a impiedicat de o pietricica si a cazut mult prea repede..pentru ca sufletul tau este o fiinta in deriva care iti sprijina singuratatile..de asta ochii tai sunt tristi chiar si cand zambesc..pentru ca ai pasit inca o data in umbra viselor tale..ti-ai doborat soarta si sansa si desi pierzi,invingi mereu.pentru ca este atat de greu sa fii o intreaga lume si atat de usor sa fii pustiu..pentru ca in valea plangerilor goale ti-ai inceput popasul..de asta oftatul tau aprinde secunde si stinge ore..pentru ca ti-ai impletit visele cu lacrimi si lacrimile cu iertari..pentru ca au ruginit venele tale si toate stazile iti sunt albastre..de asta nu te intelege nimeni..pentru ca te intrebi de ce iubirea ucide tot ce vrei sa devii..pentru ca te doare sa vrei..te doare durerea..si doare tot ce primesti sau nu primesti..pentru ca in nervii tai alearga ingeri claditi din trecut..pentru ca te calca fara mila dorul si te intreaba de viitor nevoi..de asta nu mai ai pansamente..pentru ca ai tras o linie alba peste toate cifrele negre si cand ai vrut sa le aduni..ti-ai dat seama ca ai uitat cum se face.pentru ca palma ta dreapta deseneaza conturul unui chip nedefinit dar atat de dorit..pentru ca bataile inimii tale te bat pe tine fara mila.de asta nu mai ai rabdare..pentru ca inca nu stii daca gratiile de la geamurile tale sunt acolo pentru a te tine inauntru sau pentru a nu-i lasa pe altii sa intre.pentru ca uneori vorbesti cu tine si te intrebi daca e bine.pentru ca ai invatat sa razi pentru altii si nu mai stii cum sa plangi nici macar pentru tine.de asta unii te cred nebun.pentru ca fiecare cuvant din spatele altui cuvant iti intoarce spatele.pentru ca incercand sa ierti ai inceput sa schiopatezi.pentru ca uneori nu te temi sa mori dar iti este frica sa traiesti.pentru ca ai plans macar odata in viata si de fericire.de asta unii te vor considera realist.pentru ca uneori traiesti cu chipul,scaldat in minciuna.pentru ca zambesti pentru fericirea altora nevrand sa iti stie durerile.pentru ca ai saracit platind fiecare zambet primit.pentru ca din toate adevarurile tale altii si-au ales minciunile lor.pentru ca tot ce nu te ucide te-a lasat aproape mort si nu te-a facut mai puternic.de asta cativa isi vor cauta adapost la usa ta.pentru ca ai ajuns batran in anii tineretii tale.pentru ca fiecare punct pe care il pui se transforma in virgula imediat ce ai plecat.pentru ca nu te-ai nascut nici bun nici rau.pentru ca uneori
alegerile tale au uitat sa te aleaga si sa iti tina randul la poarta recunostintei.pentru ca uneori taria ta orbeste si te lasa sa ratacesti in lumi pentru care nu s-au desenat harti.de asta asta uneori te odihnesti in tristete.pentru ca inima ta a fost o treapta pentru altii..pentru ca altii au fost o scara pentru tine.pentru ca in fiecare rand pe care il scrii striga fara glas atatea parti din tine..pentru ca uneori in drumul tau catre luminita de la capatul tunelului cineva te ajuta sa iti duci povara.pentru ca atunci cand acea luminita s-a ars,ai ajutat pe cineva sa schimbe becul..de asta te judeci in primul rand pe tine.pentru ca vrei totul sau nimic..pentru ca vrei sa iubesti pur si simplu fara termene de comparatie..pentru ca ai dezbracat viata de toate bijuteriile inutile..pentru ca timpul inca are rabdare cu tine desi tu nu mai ai rabdare cu el..de asta explicatiile tale sunt gri.. "
Claudiu imi cer scuze ca n-am postat doar un fragment dar nu ma puteam decide ce sa scot din text si ce sa las.Mi se pare ca ceea ce ai scris mi se potriveste atat de mult
Claudiu este "psih ologul meu" -cum ii place sa se numeasca.Imi place la nebunie ceea ce scrie."Explicatiile gri" (1&2) si "Iarta-mi iubirea" sunt preferatele mele
𝐃𝐨𝐮𝐚̆ 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐞 𝐧𝐨𝐢
Acum 2 luni

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu