
Joia trecuta , in timp ce ne duceam la o killereala cu lasere, imi spun fetele ca e un accident in Buftea....peste un om trecuse un TIR sau ceva de genu'.Primul gand...vreau sa vad si eu!!Dar n-am avut ocazia, nush daca din fericire sau din pacate.
Faza e ca din acea seara ma tot gandeam la viata mea...Frate, cum a murit ala cand venea de la magazin, poate asa plec si eu intr-o zi "la paine" si nu ma mai intorc...
Hmmm..daca-as muri maine as avea o viata plina de regrete.Asta si pentru ca sunt cam lasa si tare prudenta cu mine.Mi-e atat de frica sa nu sufar incat uit sa traiesc, uneori.Si-mi spun ca vreau sa ma schimb, ca nu vreau sa treaca viata pe langa mine si sunt constienta ca n-o sa mai am ocazia sa dau timpu' inapoi dar nu pot fii altfel.Poate nu vreau indeajuns de mult...poate mi-a frica sa nu gresesc...si daca voi regreta apoi??daca nu e bine??voi avea de suferit?? asta ma intreb de cele mai multe ori inainte sa fac ceva important.Si uite asa, tot sovaind ajung sa nu fac nimic si sa las totul sa vina de la sine sau sa decida altii pentru mine, si apoi ma plang ca n-am control asupra vietii mele.
Mi-e teama sa ma maturizez si mi-as dori sa nu am responsabilitati.Cred ca sunt un fel de Peter Pann ;)) dar nush...ma gandesc ca nu va fi "funny" sa fiu mare.
Uneori cand nu mai sunt eu cu capu' in nori si gandesc "mai limpede" ,zic eu, nu-mi place deloc ceea ce vad in jurul meu..parca ma si inraiesc si-i judec pe cei din jur destul de mult, atunci ma simt cel mai singura...si nu-mi place.Ma gandesc ca , daca asa e sa fii mare...nu-mi place!
Imi propusesem ceva la inceputul anului si voi incerca sa ma tin de cuvant.
Primul pas e sa fac pace cu mine, apoi cu cei din jur....Si-apoi mai vedem..
Faza e ca din acea seara ma tot gandeam la viata mea...Frate, cum a murit ala cand venea de la magazin, poate asa plec si eu intr-o zi "la paine" si nu ma mai intorc...
Hmmm..daca-as muri maine as avea o viata plina de regrete.Asta si pentru ca sunt cam lasa si tare prudenta cu mine.Mi-e atat de frica sa nu sufar incat uit sa traiesc, uneori.Si-mi spun ca vreau sa ma schimb, ca nu vreau sa treaca viata pe langa mine si sunt constienta ca n-o sa mai am ocazia sa dau timpu' inapoi dar nu pot fii altfel.Poate nu vreau indeajuns de mult...poate mi-a frica sa nu gresesc...si daca voi regreta apoi??daca nu e bine??voi avea de suferit?? asta ma intreb de cele mai multe ori inainte sa fac ceva important.Si uite asa, tot sovaind ajung sa nu fac nimic si sa las totul sa vina de la sine sau sa decida altii pentru mine, si apoi ma plang ca n-am control asupra vietii mele.
Mi-e teama sa ma maturizez si mi-as dori sa nu am responsabilitati.Cred ca sunt un fel de Peter Pann ;)) dar nush...ma gandesc ca nu va fi "funny" sa fiu mare.
Uneori cand nu mai sunt eu cu capu' in nori si gandesc "mai limpede" ,zic eu, nu-mi place deloc ceea ce vad in jurul meu..parca ma si inraiesc si-i judec pe cei din jur destul de mult, atunci ma simt cel mai singura...si nu-mi place.Ma gandesc ca , daca asa e sa fii mare...nu-mi place!
Imi propusesem ceva la inceputul anului si voi incerca sa ma tin de cuvant.
Primul pas e sa fac pace cu mine, apoi cu cei din jur....Si-apoi mai vedem..

daca ai muri maine n-ai mai avea o viata (fie ea plina de regrete); mai atenta cu formularile si logica
RăspundețiȘtergerek