N-am vrut sa cred de la inceput; suna atat de ciudat "Mi-esti draga Niska!..." Ultimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fie indragostit.Te vedeam atat de sus, atat de izolat...si sufeream, eu care aveam nevoie de tine, si ca nu ma puteam inalta...
Cum sa-ti spun?Mi-e teama sa scriu aici : mi-esti drag! Pentru ca stiu ca e mai mult decat aceasta.Mi-e teama sa nu crezi ca sunt indragostita.Poate sunt, dar sunt si altceva.Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica.A mea, nu ar fi putut fi altfel.Dar eu ma simt legata de tine mai adanc, mai definitiv.Nu esti pentru mine sotul ideal, nici logodnicul suav, nici curtenitorul priceput.Esti ceea ce eu nu vroiam sa cred ca exista, esti un Dumnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet.Te-as vrea stapan, si nu sunt umilita, pentru ca te stiu un barbat.M-as tarai la picioarele tale, si aceasta nu pentru ca sunt indragostita de tine, ci pentru ca te simt puternic, mare si creator al luminilor mele.Tot ce e luminos in mine ti se datoreste.Tu stii, orice fata se indragosteste, in fiecare primavara; dar dragostea trece, se uita, fara sa lase urme.Eu ma simt a ta, simt ca nu pot vietui decat alaturi de tine, pentru ca alaturi de tine gandesc si simt, asa cum vrei si cele ce vrei tu.Nu ne mai putem desparti.Nu trebuie sa ne despartim.De ce te chinui, de ce suferi si sa-ti risipesti puterile?Eroicul tau, care ma fascineaza si ma stapaneste, va fi de acum inainte rodnic.Tu ti-ai trecut probele vointei.Cele ce ai indurat te-au calit indeajuns.Nu duce renuntarea pana la nebunie.
De ce sa ne despartim?Tu imi spui ca iti sunt draga.Eu ti-as spune multe daca nu as fi atat de tulburata si atat de grabita.
Tu imi marturisesti ca eu sunt fericirea concreta si autentica.Pentru mine...De ce sa nu ramanem tovarasi, toata viata?Nu ne vom mai intalni alta data.Nu vom gasi, niciunul, care sa ne inlocuiasca.Tu m-ai creat, m-ai creat, asadar, pentru chemarile sufletului tau.De ce nu ma iei?
Acum cand stiu ca tu suferi mai mult, si din pricina mea, nu ma sfiesc sa te cer, sa ma daruiesc tie.Mai tarziu, fericiti, tu puternic, eu aproape de tine, ai sa-mi multumesti.Viata ta isi va pierde sensul fara mine.Apropierea noastra- de trupuri si suflete- nu va dauna operei.Atunci cand vei fi obosit, slab, deprimat, te voi mangaia.Nu m-ai invatat tu aceasta?Nu mi-ai sadit tu pretuirea feminitatii?..
Nu te teme ca vei fi larva informa si oarba.Voi sti sa uit atunci cand opera va straluci perfecta.Pe mine, care am fost atat de slaba, nu ma inspaimanta slabiciunile omenescului.Stiu ca tu vei izbuti, intotdeauna, sa le infrangi.
Tu vezi soarele in dimineata aceasta?Pe tine te nelinisteste primavara, te cheama, te sfasie?Cand vrei sa ne intalnim?Imi voi lua si eu licenta in vara , si vom pleca.Sunt bogata si sunt libera.Cu atat mai rau de cei ce raman in urma noastra; ne vor barfi afland ca am plecat fara sa fim soti.Noi vom fi soti, dar fara martori si fara oficiu.Nu e frumos asa?Nu e original, nu e nou si nu e, mai ales, ireal?Am putea pleca maine.Vom astepta vara.
Ce sa-ti mai scriu?Sunt si eu obosita si fericita.As plange mult,mult, ma simt inca trista.Prietene, spune-mi de ce sunt trista acum atat de aproape de bucuriile pe care inainte ma temeam chiar sa le visez?Primavara, altadata...
Iti inapoiez Jurnalul, asa cum ai voit tu.As fi dorit, asta-noapte, citindu-l si recitindu-l, sa transcriu anumite pagini.Dar nu mai e nevoie.Jurnalul e al nostru, nu e asa?
Pentru ca tu nu poti spune decat da, acum.Criza ti-a trecut.Nu mai ai nici un motiv sa te impotrivesti vietii nostre.Nebunia ta trebuie sa se sfarseasca aici.Gandeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita.Eu astept de la tine fericirea sau moartea.Tertium non...
Dar nu va fi decat fericirea.Pe amandoi ne cheama fericirea.Am fost destul de tristi, intunecati.Te-am chinuit destul, si eu am suferit destul din pricina nebuniei tale.Cum ai putea spune nu, in primavara?Nostalgia plecarilor se va preface in fapt.N-ai dorit tu, in adolescenta, rataciri pe tarmuri, pe ape, printre munti, cu mine?Tu stii cum imi ascund flacarile plecarii?Sa colindam, sa colindam...Tu ai sa scrii amintiri; eu am sa te asclt, seara, si am sa-ti zambesc...
Cate nu vom implini, impreuna?Te voi ajuta intotdeauna.Nu m-ai invatat tu sa-mi ajut tovarasul pe care il voi alege?Te-am ales pe tine.Te cer, te vreau, imi esti drag si imi esti stapan.Nu mai stiu nimic, nu mai stiu nimic...Iar sunt trista.Cand ne vom vedea?Am sa fiu atat de...Nu stiu, nu stiu ce sa si scriu.Ti-am spus atatea...Ma simt rusinata.
Dar tu trebuie sa vii, sa imi vorbesti, sa plecam.Tu nu mai ma poti lasa singura.
Acestea ti le scriu acum, sfarsita, lacrimand fara sa inteleg pricina.Prietena, prietene, care e
Niska ta."
Asa se sfarseste partea a doua....
Inceputul partii a treia:
Azi 8 aprilie, s-a sarbatorit logodna Niskai cu fiul cel mare al familiei care o tinuse prizoniera in vacanta de iarna.Acest fiu e inginer si e indragostit de Niska.
Vestea am primit-o de la Radu.Prietenul meu ma privea atent, incercand sa patrunda dincolo.Eu am zambit si i-am spus:
-Niska a avut noroc; va fi o casatorie fericita; amandoi sunt tineri, frumosi si bogati...
Seara i-am scris: "Prietenul ta iti ureaza etc.E suparat ca nu i-ai impartasit direct hotararea ta.Inca o data, felicitari si salutari.
P.S. Nadajduiesc ca imi vei face, impreuna cu logodnicul tau, o vizita.Stii ca eu ies atat de rar.."
(Gaudeamus-Mircea Eliade)
Am ramas paf cand am citit cum a inceput partea a treia.POFTIM??? Ea care-i promitea aproape si luna de pe cer se logodeste cu altul....Am fost revoltata!!Nu ma asteptam la asta...speram ca ,macar, ei sa fie impreuna....Dar na, in viata reala nu prea se intampla miracole:)
Sunt de parere ca o promisiune e valabila doar pentru momentul respectiv..asta pentru ca in urmatorul moment cel care promite ar putea sa vada lucrurile altfel.Fraieri cei ce cred in promisiuni!!!
Atunci cand am citit romanul m-am regasit in ceea ce scrisese ea.Acum...nu o mai fac.:)
Cand am transcris aceasta parte am ascultat melodia "Who knew" interpretata de Pink...se cam potrivesc unele versuri...:)
(Ma gandesc...daca n-am facut destul...daca n-am luptat destul de mult....daca am renuntat prea repede....Dar...am facut ceea ce , la momentul respectiv, am crezut ca e bine si corect fata de mine si , mai ales, fata de el)
Asa se sfarseste partea a doua....
Inceputul partii a treia:
Azi 8 aprilie, s-a sarbatorit logodna Niskai cu fiul cel mare al familiei care o tinuse prizoniera in vacanta de iarna.Acest fiu e inginer si e indragostit de Niska.
Vestea am primit-o de la Radu.Prietenul meu ma privea atent, incercand sa patrunda dincolo.Eu am zambit si i-am spus:
-Niska a avut noroc; va fi o casatorie fericita; amandoi sunt tineri, frumosi si bogati...
Seara i-am scris: "Prietenul ta iti ureaza etc.E suparat ca nu i-ai impartasit direct hotararea ta.Inca o data, felicitari si salutari.
P.S. Nadajduiesc ca imi vei face, impreuna cu logodnicul tau, o vizita.Stii ca eu ies atat de rar.."
(Gaudeamus-Mircea Eliade)
Am ramas paf cand am citit cum a inceput partea a treia.POFTIM??? Ea care-i promitea aproape si luna de pe cer se logodeste cu altul....Am fost revoltata!!Nu ma asteptam la asta...speram ca ,macar, ei sa fie impreuna....Dar na, in viata reala nu prea se intampla miracole:)
Sunt de parere ca o promisiune e valabila doar pentru momentul respectiv..asta pentru ca in urmatorul moment cel care promite ar putea sa vada lucrurile altfel.Fraieri cei ce cred in promisiuni!!!
Atunci cand am citit romanul m-am regasit in ceea ce scrisese ea.Acum...nu o mai fac.:)
Cand am transcris aceasta parte am ascultat melodia "Who knew" interpretata de Pink...se cam potrivesc unele versuri...:)
(Ma gandesc...daca n-am facut destul...daca n-am luptat destul de mult....daca am renuntat prea repede....Dar...am facut ceea ce , la momentul respectiv, am crezut ca e bine si corect fata de mine si , mai ales, fata de el)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu