" Prietene, scrisoarea ta m-a indurerat.Nu-mi lamuresti nimic.Nu stii ca inteleg greu fara tine?...De ce nu ma lasi sa vin?Eu cred ca mi-ai scris ca sa ma necajesti sau sa ma ironizezi.Sufar mult, singura.Inainte iti ceream tie sfaturi.Acum, cui sa le cer?Ai mintit spunandu-mi ca-mi esti prieten.Mi-ai facut, fara sa stii, cel mai mare rau; m-ai apropiat de tine , de gandurile tale, de pretuirile tale, si apoi m-ai lasat singura.Inapoi, nu ma mai pot intoarce.Nu pot fi cea de acum 2 ani.Si sunt atat de trista....Si plang, amintindu-mi fapte de pe timpul cand eram prieteni buni.

Fireste, toate acestea au sa treaca.De ce nu vrei sa ma ajuti si tu?Esti dator prieteniei fata de

Niska."

(Gaudeamus-Mircea Eliade)