"Nu mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios.Eu astept lamuriri precise, si tu ma zapacesti si mai mult.Nu stiu ce si cat sa inteleg din scrisoarea ta.Cu cat o citesc mai mult, cu atat sunt mai tulburata.Sunt eu, prietena, atat de ispititoare?Am ramas impreuna in noaptea de Ajun si nu mi-ai spus nimic.Am fost ca doi prieteni vechi si buni.De ce te-ai schimbat, de atunci?Sa fie acel sarman sarut, de care ma caiesc?Dar uita-l, uita-l!...

Tu , care ai exaltat prietenia, te porti ca cel din urma dintre prieteni.Un pretext stupid iti slujeste sa te indepartezi dupa ce m-ai silit doi ani sa gandesc si sa simt ca o tovarasa de a ta.E atat de greu sa intelegi ca sufar de absenta spiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara Grieg sau fara "Comentariul lui don Quichotte"?

Nu-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scisoare, cu rugaminti de indragostita.E umilitor.Acum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupa cea dintai scrisoare a ta.E prea tarziu.Iti sunt prietena , si am nevoie de creierul si sufletul tau.Stii ca sunt femeie, si inca prea tanara, sa pot evolua singura.Nu pot face nimic fara sprijin, fara imbold.Nu pot face nimic mare.Inainte de a te cunoste, eram nepasatoare si ma socoteam libera.Acum, nu mai sunt.Vreau prea mult ca sa pasesc singura.Am nevoie de atmosfera pe care o respiri tu, de gandurile si incurajarile tale.Daca tu vrei sa ajungi erou, eu vreau sa ajung femeie de elita.E greu, nu e asa?D e ce nu-ti amintesti si de mine?Cartile pe care te oferi a mi le imprumuta nu pretuiesc nimic, acum cand sunt tulburata de gandul ca nu mai vrei sa ma primesti.Eu nu am sa ma realizez prin lecturi.Universitatea nu mi-a dat nimic.M-am schimbat prin tot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu indemnuri.Cartile le inteleg alaturi de tine.Si le inteleg numai cand nu sunt nelinistita; ca acum , de un prieten pe care il pierd.

As avea atataea sa-ti spun, sa te intreb...cum le-as putea scrie, cand eu scriu ca tine, cu expresiile tale?

Poate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, invatandu-ma sa patrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor.Nu mai pot suporta colegii care imi fac curte, nici colegele vicioase si barfitoare.Nu mai pot suporta pe nimeni in afara de Bibi.Nu stiu ce are sa se petreaca cu mine.

Astept primavara cu inima stransa.Dar mi-e atat de dor de ea...Am atatea amintiri pe care le vreau improspatate.Daca as sti sa scriu, ti-as spune multe; si daca as vrea, iarasi ti-as spune mult...

Nu e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmatica?


Prietena ta, Niska."


(Gaudeamus-Mircea Eliade)