"A venit! A lasat un bilet in usa si a plecat.
Biletul suna cam asa: “Ceau Andreea!
Cand am iesit din parcare ti-am atins masina!”
Numele si numarul de telefon.
Dimineata la iesire din casa vad biletul, ma si gandeam ca vreun vecin ma instiinteaza cu starea de spirit a cladirii..ma-nsel, citesc si ma ingrozesc..mi-a lovit masina, incompetentul. Cobor grabita sa constat daunele. Ajung la masina, nimic. Il sun: Ciau, sunt Andreea, ce-i cu gluma asta? El: Te-ai speriat? Ai ajuns la masina?” Da, si n-are nimic, ce-i cu biletul asta?” El: “Cand bem o cafea? Sau, te scot la cina? Diseara?” Ii spun ca” nu stiu, am o zi plina, sa ne auzim mai tarziu si inchid.”
Deci?
Unde sa iesi ca sa-l intalnesti?
Uite ca dragostea bate la usa…:-)
Mi-am vazut de ale mele in continuare si din cand in cand imi aminteam de aceasta draguta intamplare, zambeam si-mi veneau in minte cuvintele mele: Iesi daca vrei sa-l intalnesti! Ce s-a intamplat, vorbele s-au intors impotriva mea??
De abia asteptam sa-ti scriu, ma si gandeam la titlul aticolului, Dragostea bate la usa?!
Da! L-am chemat si a venit. Tocmai la usa?!! Incredibil!
Ce-i drept, in ultimele zile am meditat la sufletul-pereche, animus, cum imi place mie sa-i spun. Am inceput sa lucrez la caietul relatiei, am lipit poze, mi-am scris dorintele, mi-am exprimat nevoile, chiar am dialogat cu el, si i-am zis ca ma angajez intr-o relatie pe termen lung, sunt disponibila, prezenta, si acum entuziasta de acest gand.
Am si inceput sa-mi reorganizez programul de lucru, astfel incat sa am timp pentru noi si viata noastra pe insula. Pana nu demult lucram, lucram si lucram, iar cand nu mai puteam, traiam. Tanjeam dupa armonie si eu traiam in contraste puternice, ma sabotam. Acum, viata mea s-a aranjat, lucrez si traiesc fara nici un efort. Culmea, am si mai multe responsabilitati, dar traiesc mult mai senin, ma bucur mai mult de viata, de cei din jur.
A venit seara, m-a sunat,” unde mancam, am rezervat acolo si acolo, ce preferi, la ce ora vin sa te iau?”
Stop! Stai! Dupa care a urmat un, “dar nu mi-e foame!”
El, dragut “nicio problema, ti se face pe drum.”
Eu, “nu, chiar nu mi-e foame, nu vreau sa mananc. Daca vrei sa ne vedem vino unde sunt, nu am prea mult timp la dispozitie.”
El, “ok, unde esti, vin acum.”
M-am indreptat catre Carturesti, dat fiind ca era ora 21 si la 22 se inchidea. M-am asigurat ca nu irosesc mai mult de o ora din viata mea cu un ciudat care lasa biletele in usa.
Si a venit, s-a indreptat spre mine si s-a intins sa ma sarute pe obraz, cam reticenta l-am intrebat, ne si pupam? El, natural si spontan, da, si m-a si sarutat. Ne-am privit scurt si indelung, dupa care, am luat loc la masa. In timp ce ne asezam eu il urmaream cu privirea critica, cine esti si ce vrei de la mine? El zambea si cauta sa faca loc si pentru noi, localul fiind populat, ne-am asezat cu un tip la masa.
Discutiile au inceput, mi-a zis ca n-a intrat niciodata la Carturesti, ma si gandeam ca ultima carte a citit-o in clasa a patra, si a urmat continuarea gandului, n-am mai citit o carte din liceu..:-) Da, ce-ti ziceam? Si cati ani ai?
Raspunsul ma plesneste peste cap, 30, na, ce-ti mai arde de citit la 30 de ani?? Ce caut la masa? Am innebunit? Ce mi-a trebuit, nu stateam bine singura cu o carte-n mana? Ma-ntreaba, tu citesti? Da, citesc. Si mai incerc sa scriu si carti. Urmeaza un generos, esti cam obosita, ai ochii rosii. Da, sunt obosita, am avut o zi plina. Eu nu puteam spune acelasi lucru despre el, arata intr-un mare fel, frumos, odihnit, parfumat, relaxat.
Bravo lui. Stai linistita, nu i-am facut niciun compliment, nu sunt eu atat de generoasa…
Au urmat tot felul de discutii ca la prima intalnire, ce mai faci, ce nu mai faci, animale, muzica si nu mai stiu ce, ca-n timpul in care omul vorbea si-n care incerca sa-si contureze o imagine despre ceea care se afla in fata lui, eu ma uitam la ceas, se inchide, trebuie sa plecam, si cand fata s-a indreptat spre noi sa incaseze nota, brusc mi-a aparut si zambetul pe fata. L-am etichetat, frumos si prost. Fost sportiv de performanta, a cochetat si cu modelling-ul si ultima carte citita a fost acum mult timp in urma..Are ceva firma de formare profesionala si arata bine, are un zambet perfect, si nu citeste.:-))
Cam atat am retinut despre tanarul nostru. In drum spre iesire, m-a intrebat daca sa ma mai sune, ca el s-a simtit bine, eu cu o fata de tampa, i-am raspuns cam asa, daaaa, putem sa mai bem un ceai sau ceva de genul, ca si eu m-am jenat de raspunsul meu creativ, sa nu mai vorbim despre limbajul meu non-verbal, care zicea, sa nu indraznesti sa ma mai suni vreodata, ca te si bat!
Si am plecat, fiecare spre viata sa.
M-am grabit sa ajung in lumea mea, si ma straduiam sa-mi alung sentimentul de bine, de placere ce-l simti cand esti curtata, dorita, privita, dezbracata..
Nu vroiam sa ies din starea mea, n-am nevoie de un barbat liber si disponibil, atent, imi ajunge ce am. Sunt iubita 2, 3 zile pe saptamana, ce sa-mi doresc mai mult de la viata? Un barbat numai pentru mine? Cum sa-i fac fata? Mai bine il anulez si-l clasez la categoria “nu-i de mine”. Adevarat! Cum sa fac fata la atata iubire? Cum sa ma deschid in fata iubirii? Cum sa ma dezbrac de masti si mecanisme de aparare?
Eu il astept pe Print, el nu poate fi, n-a citit nicio carte, cel mult, da cu piciorul in minge. Eu vreau un barbat adevarat! Nu e el, chiar daca-mi place cum a venit si cum arata. Si l-am taiat de pe lista. Nici nu-i mai raspund la telefon, sper sa nu ma mai sune niciodata. Gata cu visatul, treci acasa, Papp.
Bun! A doua zi ma simteam mai voioasa, mai in puteri, mai radioasa. M-am indreptat spre telefon cu gandul ca sigur gasesc un mesaj de buna dimineata. D-soara Papp, intuitia te cam inseala in dimineata asta, nimic, nici de la el, nici de la altul. Mai tarziu, e timp…si al doilea gand il anula pe primul, dar nici nu-ti pasa, tu nu vrei sa te sune, nu e de tine. Si instant, mi-am revenit, ai dreptate, n-astept nimic.
La treaba, pisi, uita ce ti s-a intamplat.
A venit si seara, intr-adevar am uitat, ancorata in mestesugul meu si epuizata dupa sala, ceai si meditatia de seara, maine suna sigur, nu poate sa reziste atat, taci
Papp, nu te intereseaza!!
Buna dimineata, frumoaso!! Este mesajul ce mi l-am scris pe oglinda, ce-ai crezut?
Da…stiu, nimic nici azi. Tare, pisi asta. Isi joaca bine cartile, e semn clar ca atat avea sa fie si nimic mai mult. Ce as fi cautat la a doua intalnire? Ce as mai fi putut descoperi? Ce cauta gandurile astea in viata mea? Afara, am treaba! Gura!!!
Si inca o zi a mai trecut si gata, gandurile au revenit la normal, maine, articol Stilul Tau, Kudika, Scoala de Stil, rezervare bilet de avion, intalnire cu echipa de Aur, editura, discutii pentru Jurnal de calatorie, sala, cadouri de cumparat, si-ntrun final somnul m-a imbratisat.
Gata! “Ce bine ar fi fost daca “s-a transformat in “nu s-a intamplat niciodata.” Si viata a mers inainte, ca dupa fiecare intrerupere temporara.:-)
Astazi agitatie, telefoane, deadline-uri, articole, vopsit, sala,manichiura…suna telefonul, pisi a inviat! Acum ce fac? M-am uitat la telefon si fara sa mai astept sa sune inca o data am raspuns, ciau! El, “trebuie sa admit ca mi s-a facut dor de tine.”
Te vad? Bem o cafea?” Eu, parca deposedata de gandire, am raspuns, da! “In cat timp sa te sun? “Eu,” cam in doua ore. “Ce mi-o fi trecut prin cap?? 2 ore?
Cateodata parca mintea isi bate joc de mine…si am inchis. Am ramas cu mine, fara cuvinte. Vreau sa mai prelungesc aceasta stare, omul asta e interesat de persoana mea. Ce-ti este asa greu de inteles? Nu e insurat? Te sperie ca e disponibil si ca te poate satisface?
Repede l-ai etichetat, frumos si prost? Ce clasificare e asta? Tu care nu suporti oamenii care judeca, care pun etichete? Ce faci? Te sabotezi inca o data? Tu iubesti oamenii, Andreea. Asteapta sa-l descoperi, mai da-i o sansa, du-te la cafea! Iti ajunge ce ai trait? Ego-ul iti este hranit? Telefonul ti-a confirmat ca te vrea, te cauta? Si gata?? De ce fugi din calea iubirii? Mintea noastra perversa intervine si ne saboteaza viata. De fapt , ma intreb, care e alegerea ce-am facut-o acum mult timp in urma?
Sa nu mai sufar niciodata, sa nu mai iubesc. Bravo, te-ai luminat, e timpul sa dai drumul acestei alegeri, sa o lasi acolo unde ii este locul, in trecut, acum fa o alegere noua, aici si acum: Ma angajez intr-o relatie, aleg sa iubesc si sa ma las iubita. In caietul relatiei am scris: Animus, te astept! Sunt pregatita sa ma daruiesc, sa iubesc, am inceput cu mine si continui cu tine. Am sa te recunosc in mijlocul universului, am sa stiu ca tu esti. Acum , ma detasez. Astept momentul in armonie si bucurie. Lucrez la relatia noastra desavarsindu-ma. Ma plimb prin labirintul personalitatii mele si asez piesele in ordine. Meditez. Scriu. Iubesc. Multumesc Viata pentru tot ce-mi dai! Esti minunata!
“Gandul este o sfera gigantica de energie si orice gand emis rezoneaza in tot Universul.” S. Sivananda
Ce faci, Andreea cu tot ce stii? Cu tot ce ai invatat despre acesta viata???
Anulezi print-un singur gest atatia ani de descoperiri si invataturi??
Fiecare om este o lume in miniatura, tu stii asta. Ce ai gandit mai devreme despre cel care se afla in fata ta? De ce l-ai tratat atat de rudimentar, primar, de ce i-ai permis mintii sa-l distruga, sa-l anuleze? Tu esti o fiinta unica si speciala, ca si el.
Dialogul cu mine m-a cam agitat, m-a ridicat de pe scaun si m-a trimis afara..
Plec de la cabinet fiindca ora se apropia, ma opresc la cafenea sa-mi iau un cappucino, ma intreaba fata, aici sau la pachet?
La pachet, si cand mi-l intinde imi dau seama ca anulasem deja intalnirea, act ratat..suna telefonul, da! In treisfert de ora termin, e ok pentru tine? Sincer, e cam tarziu, si ma asteapta niste intalniri. El, mai tarziu, mai pe seara poti? “Nu prea pot, acum puteam,” el, “chiar n-am cum sa ajung la tine mai repede de o ora, dar seara daca vrei, cand iti termini treburile.” Eu, “nu pot.” El,” nicio problema, mai sunt zile, te sun maine.” Eu, “ok, ciau.”
Gata! Bravo Andreea! Esti o fata isteata, ce sa cauti tu cu el la cafea? Te descurci singura, n-ai nevoie de nimeni, de atatia ani esti stapana vietii tale, nu ai timp de irosit, ai o viata de construit, si sincer, cu el??? Revino-ti, esti vulnerabila, ca-n fiecare an de Craciun. Linisteste-te, peste cateva zile pleci in vacanta. Gata, vezi-ti de drum!
Si acum iti scriu tie, si ma simt bine si nu stiu daca as vrea mai mult decat s-a petrecut. Am inteles ca se poate, lucru pe care il stiam foarte bine, se poate orice."
Pe
blogul Andreei Papp am gasit povestioara.Mie mi-a placut mult..E asa siropoasa..exact pe placul meu ;))
