Daca luni am spus ca a fost o zi aiurea...m-am inselat. Ieri a fost o zi nu aiurea ci tare aiurea.Acum mi-am facut ordine in ganduri si amintiri , constientizez ce mi s-a intamplat si nu mai sunt asa revoltata (cum eram ieri...injuram pe toata lumea, in special pe medicii si asistentele ce s-au purtat cu mine ca ultimul om...Dar in fine..).Chiar nu intelegeam si inca nu inteleg cum putem sa ne purtam asa unii cu ceilalti.Eu nu pot fi asa!!!Cand vad ca cineva sufera eu nu sunt indiferenta, chiar nu pot!Nu o sa spun ca si ieri ca eu o sa schimb sistemul dar pot spune cu mana pe inima ca EU N-O SA FIU ASA!
Duminica e ziua mea si daca ar fi sa-mi doresc ceva tare mult, acea dorinta ar fi : sa am sanatate si parte de toti cei la care tin.In ultimul an chiar am invatat ca sanatatea e mai buna decat
toate.Am fost furioasa cand din cauza starii mele de sanatate nu am putut sa fac unele chestii: nu m-am putut intalni cu Claudiu sa-i urez "la multi ani", nu mi-am putut da ultima restanta ,(mai nou ),nu mi-am putut da lucrarea si nu am putut iesi cu fetele sa vedem "luminitele".Chiar mi-am dorit sa fac lucrurile astea si poate am parut neserioasa pt ca nu mi-am respectat cuvantul dat.:D
Nu mai vreau sa-mi fie frica sa mai plec de acasa si vreau ca sambata sa impart zambete.Chiar imi doresc si asta ...mult.
Recunosc...poate nici eu n-am grija de mine dar o sa invat asta.Prea sunt cu capul in nori si nu ma gandesc sa ma imbrac, sa ma hidratez sau sa mananc mai bine.
Dar ce mi s-a intamplat ieri nu m-a deziluzionat.Azi imi spun: "asta e!" si o sa trec peste...cu zambetul pe buze :)
Daca mi se intampla toate astea , inseamna ca asa a fost sa fie si nu tre' sa fac o tragedie din asta.
Ne aduceam aminte zilele trecute , eu si Ana, cum era cand "alergam " noi...am pus intre ghilimele pentru ca e mult spus alergam:
ana: noi am cam pierdut legatura..
ana: mai stii vara..pe teren?
ana: :))
yo nikko: da..
yo nikko: :))
ana: cum "alergam" noi?
ana: )
yo nikko: cand faceam noi zeci de ture
yo nikko: :))
ana: zeeeeeci
ana: ZEEEEEci ma zeci
ana: :))
yo nik:da...facusem santuri
yo nikko: de cat alergam
yo nikko: =))
ana: mai degraba ne dureau gurile
yo nikko: nu da din casa
yo nikko: si cand alergam fosneau foliile alea de pe noi
yo nikko:=))
ana: daaa
ana: =))
yo nikko: )
yo nikko: si mancam eugenii
ana: : :))
yo nikko: si gasisem cateii aia
ana: imi e dor de zilele alea
yo nikko: si mie
yo nikko: zau
Da..au fost niste zile tare placute.Si chiar mi-e putin dor sa alerg...Eu ma feresc de orice activitate ce implica un efort mai mare, in vara vroiam atat de mult sa slabesc si cum vedeam ca "regimul" nu dadea rezultate, m-am gandit ca ar fi cazul sa fac si ceva sport.Si cum pierdutul timpului, butonarea telecomenzii sau a tastaturii nu implica cine-stie-ce efort m-am gandit sa incep cu ceva usor: alergatul.Am convins-o si pe Anuta sa alerge cu mine, ca nu-mi place sa ma apuc de ceva singura.si uite asa ne trezem noi pe la 7 si ceva ca la 8 , dimineata, eram pe teren.Ne facem curaj cu vreo 3-4 eugenii si o juma' de ora de vorbarie , faceam max 2 ture de teren ( de obicei la 1 si 1/2 renuntam), bagam iar 45 de min de vorbarie si mai alergam 2 ture de teren.Bine , nu prea spuneam nimanui cat "alergam" noi ca am fi fost penibile rau, de -fapt eram dar nush devenise o obisnuinta "alergatul" asta al nostru.Ma bucur ca in seara aceea am facut-o pe Anuta sa zambeasca atunci cand ne aminteam asta si imi pare rau ca e trista.Si imi mai pare rau ca n-am avut cum s-o ajut.Tin mult la pustoaica asta pentru ca uneori ma regasesc in comportamentul ei.Sper doar ca atunci cand va creste sa nu fie ca si mine.Vreau ca ea sa fie mai tare si sa nu fie la fel de imatura ca si mine.
Mâna ruptă: 5 secrete despre fractura de radius și ulnă
Acum o săptămână