Neg tot ce am scris ieri....A fost un moment de slabiciune si azi nu am aceleasi sentimente ca si ieri... Dar destinul vad ca-mi face surprize...in legatura cu ce am spus ieri..cu uitatul;))) Vineri am iesit cu o colega si un prieten de-al ei....si azi imi spune colega mea ca ala nu mi-a dat mai mult de-un an la scoala asta pe motiv ca's prea sensibila.=)) =)) Nu m-a deranjat ce a spus...dimpotriva...Chiar incepusem sa lenevesc asa...si asta m-a facut iar sa fiu mai ambitioasa..Si uite asa azi am mai luat un 10 :D Pac!Pac! Azi am inceput sa vorbesc mai mult si cu Claudiu...ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Am iesit si cu fetele...Mi-as dori sa fim iar ca inainte....:( Per ansamblu a fost chiar o zi reusita...spre surprinderea mea.Sa vedem maine...
duminică, 4 octombrie 2009
Haretina nu cred ca si-a dat seama cat rau mi-a facut discutia ,din noaptea asta, cu ea.Aproape ca m-a facut sa plang....Doamne de ce sunt indragostita de el????Parca e un fel de pedeapsa, zau!Dar nu inteleg pentru ce e pedeapsa...nu-mi amintesc sa fi facut ceva rau.... Sunt confuza....credeam ca am trecut peste...dar de fapt refuzam sa ma gandesc la el, sa recunosc ca da, sunt indragostita de el....din prima clipa in care l-am vazut. De ce seamana atat de mult cu mine????Asta ma face sa il plac si mai mult si sunt furioasa ca e asa... Se spune ca uiti pe cineva cunoscand pe altcineva...Asta o sa fac si eu..de fapt o sa incerc
" Prietene, iarta-mi tot ce ti-am scris.Cum sa-ti spun bucuriile si lacrimile care m-au covarsit citindu-ti Jurnalul ?Am invatat aproape pe dinafara paginile din Italia.Daca eu as sti sa scriu frumos?Cele ce vreau sa-ti spun, le pot spune sincer si fericit, asa cum e sufletul meu acum. N-am vrut sa cred de la inceput; suna atat de ciudat "Mi-esti draga Niska!..." Ultimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fie indragostit.Te vedeam atat de sus, atat de izolat...si sufeream, eu care aveam nevoie de tine, si ca nu ma puteam inalta... Cum sa-ti spun?Mi-e teama sa scriu aici : mi-esti drag! Pentru ca stiu ca e mai mult decat aceasta.Mi-e teama sa nu crezi ca sunt indragostita.Poate sunt, dar sunt si altceva.Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica.A mea, nu ar fi putut fi altfel.Dar eu ma simt legata de tine mai adanc, mai definitiv.Nu esti pentru mine sotul ideal, nici logodnicul suav, nici curtenitorul priceput.Esti ceea ce eu nu vroiam sa cred ca exista, esti un Dumnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet.Te-as vrea stapan, si nu sunt umilita, pentru ca te stiu un barbat.M-as tarai la picioarele tale, si aceasta nu pentru ca sunt indragostita de tine, ci pentru ca te simt puternic, mare si creator al luminilor mele.Tot ce e luminos in mine ti se datoreste.Tu stii, orice fata se indragosteste, in fiecare primavara; dar dragostea trece, se uita, fara sa lase urme.Eu ma simt a ta, simt ca nu pot vietui decat alaturi de tine, pentru ca alaturi de tine gandesc si simt, asa cum vrei si cele ce vrei tu.Nu ne mai putem desparti.Nu trebuie sa ne despartim.De ce te chinui, de ce suferi si sa-ti risipesti puterile?Eroicul tau, care ma fascineaza si ma stapaneste, va fi de acum inainte rodnic.Tu ti-ai trecut probele vointei.Cele ce ai indurat te-au calit indeajuns.Nu duce renuntarea pana la nebunie. De ce sa ne despartim?Tu imi spui ca iti sunt draga.Eu ti-as spune multe daca nu as fi atat de tulburata si atat de grabita. Tu imi marturisesti ca eu sunt fericirea concreta si autentica.Pentru mine...De ce sa nu ramanem tovarasi, toata viata?Nu ne vom mai intalni alta data.Nu vom gasi, niciunul, care sa ne inlocuiasca.Tu m-ai creat, m-ai creat, asadar, pentru chemarile sufletului tau.De ce nu ma iei? Acum cand stiu ca tu suferi mai mult, si din pricina mea, nu ma sfiesc sa te cer, sa ma daruiesc tie.Mai tarziu, fericiti, tu puternic, eu aproape de tine, ai sa-mi multumesti.Viata ta isi va pierde sensul fara mine.Apropierea noastra- de trupuri si suflete- nu va dauna operei.Atunci cand vei fi obosit, slab, deprimat, te voi mangaia.Nu m-ai invatat tu aceasta?Nu mi-ai sadit tu pretuirea feminitatii?.. Nu te teme ca vei fi larva informa si oarba.Voi sti sa uit atunci cand opera va straluci perfecta.Pe mine, care am fost atat de slaba, nu ma inspaimanta slabiciunile omenescului.Stiu ca tu vei izbuti, intotdeauna, sa le infrangi. Tu vezi soarele in dimineata aceasta?Pe tine te nelinisteste primavara, te cheama, te sfasie?Cand vrei sa ne intalnim?Imi voi lua si eu licenta in vara , si vom pleca.Sunt bogata si sunt libera.Cu atat mai rau de cei ce raman in urma noastra; ne vor barfi afland ca am plecat fara sa fim soti.Noi vom fi soti, dar fara martori si fara oficiu.Nu e frumos asa?Nu e original, nu e nou si nu e, mai ales, ireal?Am putea pleca maine.Vom astepta vara. Ce sa-ti mai scriu?Sunt si eu obosita si fericita.As plange mult,mult, ma simt inca trista.Prietene, spune-mi de ce sunt trista acum atat de aproape de bucuriile pe care inainte ma temeam chiar sa le visez?Primavara, altadata... Iti inapoiez Jurnalul, asa cum ai voit tu.As fi dorit, asta-noapte, citindu-l si recitindu-l, sa transcriu anumite pagini.Dar nu mai e nevoie.Jurnalul e al nostru, nu e asa? Pentru ca tu nu poti spune decat da, acum.Criza ti-a trecut.Nu mai ai nici un motiv sa te impotrivesti vietii nostre.Nebunia ta trebuie sa se sfarseasca aici.Gandeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita.Eu astept de la tine fericirea sau moartea.Tertium non... Dar nu va fi decat fericirea.Pe amandoi ne cheama fericirea.Am fost destul de tristi, intunecati.Te-am chinuit destul, si eu am suferit destul din pricina nebuniei tale.Cum ai putea spune nu, in primavara?Nostalgia plecarilor se va preface in fapt.N-ai dorit tu, in adolescenta, rataciri pe tarmuri, pe ape, printre munti, cu mine?Tu stii cum imi ascund flacarile plecarii?Sa colindam, sa colindam...Tu ai sa scrii amintiri; eu am sa te asclt, seara, si am sa-ti zambesc... Cate nu vom implini, impreuna?Te voi ajuta intotdeauna.Nu m-ai invatat tu sa-mi ajut tovarasul pe care il voi alege?Te-am ales pe tine.Te cer, te vreau, imi esti drag si imi esti stapan.Nu mai stiu nimic, nu mai stiu nimic...Iar sunt trista.Cand ne vom vedea?Am sa fiu atat de...Nu stiu, nu stiu ce sa si scriu.Ti-am spus atatea...Ma simt rusinata. Dar tu trebuie sa vii, sa imi vorbesti, sa plecam.Tu nu mai ma poti lasa singura. Acestea ti le scriu acum, sfarsita, lacrimand fara sa inteleg pricina.Prietena, prietene, care e
Niska ta."
Asa se sfarseste partea a doua.... Inceputul partii a treia:
Azi 8 aprilie, s-a sarbatorit logodna Niskai cu fiul cel mare al familiei care o tinuse prizoniera in vacanta de iarna.Acest fiu e inginer si e indragostit de Niska. Vestea am primit-o de la Radu.Prietenul meu ma privea atent, incercand sa patrunda dincolo.Eu am zambit si i-am spus: -Niska a avut noroc; va fi o casatorie fericita; amandoi sunt tineri, frumosi si bogati... Seara i-am scris: "Prietenul ta iti ureaza etc.E suparat ca nu i-ai impartasit direct hotararea ta.Inca o data, felicitari si salutari. P.S. Nadajduiesc ca imi vei face, impreuna cu logodnicul tau, o vizita.Stii ca eu ies atat de rar.."
(Gaudeamus-Mircea Eliade)
Am ramas paf cand am citit cum a inceput partea a treia.POFTIM??? Ea care-i promitea aproape si luna de pe cer se logodeste cu altul....Am fost revoltata!!Nu ma asteptam la asta...speram ca ,macar, ei sa fie impreuna....Dar na, in viata reala nu prea se intampla miracole:) Sunt de parere ca o promisiune e valabila doar pentru momentul respectiv..asta pentru ca in urmatorul moment cel care promite ar putea sa vada lucrurile altfel.Fraieri cei ce cred in promisiuni!!! Atunci cand am citit romanul m-am regasit in ceea ce scrisese ea.Acum...nu o mai fac.:)
Cand am transcris aceasta parte am ascultat melodia "Who knew" interpretata de Pink...se cam potrivesc unele versuri...:)
(Ma gandesc...daca n-am facut destul...daca n-am luptat destul de mult....daca am renuntat prea repede....Dar...am facut ceea ce , la momentul respectiv, am crezut ca e bine si corect fata de mine si , mai ales, fata de el)
Eu sunt o-mperechere de straniu Şi comun, De aiurări de clopot Şi frământări de clape - În suflet port tristeţea planetelor ce-apun, Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...
Eu sunt o cadenţare de bine Şi de rău, De glasuri răzvrătite Şi resemnări târzii - În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu, Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...
Eu sunt o-ncrucişare de harfe Şi trompete, De leneşe pavane Şi repezi farandole - În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete, Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proză Şi de vers, De crime Şi idile, De artă Şi eres - În craniu port Imensul, stăpân pe Univers, Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...
luni, 28 septembrie 2009
"Nu mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios.Eu astept lamuriri precise, si tu ma zapacesti si mai mult.Nu stiu ce si cat sa inteleg din scrisoarea ta.Cu cat o citesc mai mult, cu atat sunt mai tulburata.Sunt eu, prietena, atat de ispititoare?Am ramas impreuna in noaptea de Ajun si nu mi-ai spus nimic.Am fost ca doi prieteni vechi si buni.De ce te-ai schimbat, de atunci?Sa fie acel sarman sarut, de care ma caiesc?Dar uita-l, uita-l!...
Tu , care ai exaltat prietenia, te porti ca cel din urma dintre prieteni.Un pretext stupid iti slujeste sa te indepartezi dupa ce m-ai silit doi ani sa gandesc si sa simt ca o tovarasa de a ta.E atat de greu sa intelegi ca sufar de absenta spiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara Grieg sau fara "Comentariul lui don Quichotte"?
Nu-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scisoare, cu rugaminti de indragostita.E umilitor.Acum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupa cea dintai scrisoare a ta.E prea tarziu.Iti sunt prietena , si am nevoie de creierul si sufletul tau.Stii ca sunt femeie, si inca prea tanara, sa pot evolua singura.Nu pot face nimic fara sprijin, fara imbold.Nu pot face nimic mare.Inainte de a te cunoste, eram nepasatoare si ma socoteam libera.Acum, nu mai sunt.Vreau prea mult ca sa pasesc singura.Am nevoie de atmosfera pe care o respiri tu, de gandurile si incurajarile tale.Daca tu vrei sa ajungi erou, eu vreau sa ajung femeie de elita.E greu, nu e asa?D e ce nu-ti amintesti si de mine?Cartile pe care te oferi a mi le imprumuta nu pretuiesc nimic, acum cand sunt tulburata de gandul ca nu mai vrei sa ma primesti.Eu nu am sa ma realizez prin lecturi.Universitatea nu mi-a dat nimic.M-am schimbat prin tot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu indemnuri.Cartile le inteleg alaturi de tine.Si le inteleg numai cand nu sunt nelinistita; ca acum , de un prieten pe care il pierd.
As avea atataea sa-ti spun, sa te intreb...cum le-as putea scrie, cand eu scriu ca tine, cu expresiile tale?
Poate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, invatandu-ma sa patrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor.Nu mai pot suporta colegii care imi fac curte, nici colegele vicioase si barfitoare.Nu mai pot suporta pe nimeni in afara de Bibi.Nu stiu ce are sa se petreaca cu mine.
Astept primavara cu inima stransa.Dar mi-e atat de dor de ea...Am atatea amintiri pe care le vreau improspatate.Daca as sti sa scriu, ti-as spune multe; si daca as vrea, iarasi ti-as spune mult...
Nu e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmatica?
Prietena ta, Niska."
(Gaudeamus-Mircea Eliade)
duminică, 27 septembrie 2009
Prietene, pentru un asemenea fapt sa ne despartim?Sunt atat de trista...Am suferit, si nu stiu cum sa-ti scriu ca sa intelegi suferinta mea.Tanjeam zi dupa zi.Ma desteptam diminetile, ostenita.As fi voi sa fug, sa fug...Stiu cat sunt de stupida sa-ti marturisesc dorurile mele.Tu ai voit sa le implinesc; dar daca nu stiu cum?...Stiu un singur lucru, pe care ti-l impartasesc cu rugamintea de a-l intelege cuviincios: ca am nevoie de tine, de apropierea ta, de glasul tau, de trupul tau.Vreau sa te simt vecin.Departe, ma chinui.
Indur acum crize pe care nu le inteleg.Iarasi te rog: de ce nu vrei sa ma ajuti?Ele au sa se limpezeasca, stiu;dar daca ma vor ucide si pe mine, in acea mediocritate care ne inspaimanta pe amandoi?Te rog sa ma ajuti, sa ma aperi.Nu stiu cum sa-ti scriu; dar am inceput sa ma tem de soarta, de oameni.Ma simt iarasi slaba si nici nu mai pot rade ca alta data, nu ma mai pot preface.Altadata eram trista, si toti ma socoteau neastamparata, usoara , nepasatoare.Acum toti inteleg ca sunt trista.Cine stie ce banuiesc.E jignitor, si pentru mine, si pentru tine.
Crezi ca pe tine nu te banuiesc toti ca esti indragostit si suferi in singuratate?Iti spun asta ca sa intelegi ca pustnicia ta e absurda si primejdioasa.Ai sa te surmenezi, si n-ai sa poti scrie niciuna din cartile pe care le-ai fagaduit.Si apoi, esti stupid; pentru o nevinovata si de mult trecuta sarutare- sa ne despartim?...Dar eu am uitat; nu mai sunt tulburata nici de amintire.Tu, daca ai cu adevarat vointa, uita.Primeste sa ne intalnim iar, si iar sa petrecem ca doi buni prieteni.
Iti strange mana, Niska.
PS. Nu-mi scrie , te rog nimic de Viorica.Pe Radu l-am vazut de cateva ori, dar oricum n-am surprins nimic deosebit."
N-a fost nimic din ce-a putut să fie, Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit… N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!…
N-am fost decât doi călători cu trenul, Ce ne-am urcat în tren fără tichete Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul Semnalului de-alarmă din perete!…
Dar n-am putut călători-mpreună… Şi fiecare-am coborât în câte-o gară, Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună - Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!… Din ce-a putut să fie, N-a fost decât un searbăd început De simplu “fapt divers”, ce nu se ştie În care timp şi-n care loc s-a petrecut
