"Am întîlnit un bărbat şi m-am îndrăgostit de el. Mi-am îngăduit să mă îndrăgostesc dintr-un motiv simplu: nu aştept nimic.
Nu sunt sigură că se va întoarce la localul unde lucrez, dar pentru prima dată în viaţa mea, faptul acesta nu are nici o importanţă. E destul să-l iubesc, să fiu împreună cu el în gînd şi să colorez oraşul acesta atît de frumos cu paşii lui, cu vorbele lui, cu afecţiunea lui.
Mi-ar plăcea să pot face pentru el ceea ce a făcut el pentru mine.
M-am gîndit mult şi am descoperit că n-am intrat din întîmplare în cafeneaua aceea; întîlnirile cele mai importante fuseseră de mult aranjate de către suflete înainte ca înseşi trupurile noastre să se fi văzut.În general, aceste întîlniri au loc atunci cînd ajungem la o limită, cînd avem nevoie să murim şi să renaştem din punct devedere emoţional.
Întîlnirile ne aşteaptă — dar de cele mai multe ori evităm ca ele să aibă loc. Totuşi, dacă suntem disperaţi, dacă nu mai avem nimic de pierdut sau dacă suntem foarte entuziasmaţi de viaţă, atunci necunoscutul se manifestă şi universul nostru o apucă pe alt drum.
Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta.Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi — fără excepţie — au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, pînă ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întîlniri; da, există un fir.
Şi atunci trupurile noastre învaţă să vorbească limba sufletului, asta se numeşte sex, asta îi pot da eu bărbatului care mi-a redat sufletul, deşi el îi ignoră total însemnătatea în viaţa mea. Asta mi-a cerut, şi asta va avea; vreau să fie foarte fericit."
P.Coehlo -Unsprezece minute(Fragment din jurnalul Mariei)
