„LiBEARty”, singura rezervaţie naturală pentru urşii bruni din România, găzduieşte cele mai triste animale din Europa, care însă au scăpat de teama braconierilor şi acum au ce mânca. Secolul XX s-a dovedit crud cu animalele de pradă. Rămase fără habitat, fără vânat şi complet dezarmate în faţa şireteniei oamenilor, marile prădătoare nu-şi mai găsesc locul decât în sanctuare precum cel de la Zărneşti.
Situată în apropierea oraşului Zărneşti, rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 70 de hectare de păşune împădurită şi a luat fiinţă datorită îndărătniciei cu care Cristina Lapis, preşedinta Asociaţiei „Milioane de Prieteni” Braşov, s-a luptat cu autorităţile pentru a obţine autorizaţiile necesare.
În cele din urmă, în parteneriat cu Primăria Zărneşti şi cu o finanţare de un milion şi jumătate de euro din partea Societăţii Mondiale pentru Protecţia Animalelor (WSPA), a luat fiinţă „LiBEARty”, care este, aşa cum o arată şi jocul de cuvinte, o şansă de libertate pentru 50 de urşi ţinuţi în captivitate de cele mai multe ori în chinuri greu de imaginat.
Rezervaţia este înconjurată cu un gard de 1.500 metri şi 15 km de sârmă racordată la o tensiune de 8.000 V. Urşii beneficiază la Zărneşti de tot confortul: bazine cu apă, copaci pentru căţărat, locuri pentru hrănire şi adăposturi individuale.
In memoriam Maia
Şapte ani a durat lupta cu autorităţile pentru rezervaţie, care a fost dedicată ursoaicei Maia. Drama animalului a făcut înconjurul lumii. A fost ţinută peste zece ani într-o cuşcă de fier şi beton, undeva lângă Bran. Înfometată, bătută, Maia a impresionat prin comportamentul aproape uman: nemaisuportând tratamentul la care era supusă, s-a automutilat: şi-a mâncat labele din faţă şi a sângerat din abundenţă. Ulterior, nu s-a mai putut face nimic pentru ea şi a fost eutanasiată.
Chinurile prin care a trecut Maia şi necesitatea tratării urşilor ţinuţi în captivitate în condiţii improprii au determinat-o pe Cristina Lapis ca, din banii obţinuţi de la WSPA, să construiască o clinică veterinară chiar în inima rezervaţiei. „În primul rând, trebuie să vă gândiţi că orice urs adus în rezervaţie este ţinut un timp în carantină.
Nu-l putem lăsa în libertate, pentru a nu transmite vreo boală celorlalţi. Apoi, una dintre primele operaţiuni este microciparea lor, pentru a putea fi urmăriţi, după care urmează sterilizarea. Nu ne propunem înmulţirea lor, ci oferirea unor condiţii de trai similare celor din mediul lor natural. Sunt animale ţinute ani la rând în captivitate, care nu mai pot să se adapteze vieţii în sălbăticie. Au devenit dependenţi de om”, ne explică preşedinta Asociaţiei „Milioane de Prieteni” scopul pentru care a înfiinţat „LiBEARty”.
Poveşti cutremurătoare din rezervaţie
Fiecare locatar de la „LiBEARty” are o poveste care poate înmuia cele mai tari inimi, care relevă ignoranţa şi răutatea unor oameni. La Zărneşti poate fi văzută Mura, o ursoaică ce a dansat aproape toată viaţa Lambada la circul Globus. Ionică este un urs de 23 de ani, ţinut în captivitate într-o cuşcă de câţiva metri pătraţi, într-o grădină zoologică din zona Moldovei. Nici acum nu s-a adaptat: stă lipit de gard şi patrulează de-a lungul acestuia câţiva metri într-o direcţie şi înapoi.
Are doi pui: Hansel şi Gretel, de trei ani, care au fost ţinuţi închişi la grădina zoologică Călăraşi, într-o hrubă cu două ochiuri mici de geam. Un alt caz, mult mai celebru, este al lui Martinică, ursul ţinut captiv de călugării de la Mănăstirea Cotmeana, care a ajuns anul trecut, în cele din urmă, cu bine la rezervaţia de la Zărneşti. Recuperarea ursului s-a făcut cu ajutorul comisarilor Gărzii de Mediu şi al unui trimis al Patriarhiei Române, călugării neopunându-se făţiş.
Probleme a creat administratorul mănăstirii, Cristinel Florea, cunoscut vânător în zonă. Nu numai că i-a ameninţat pe cei de la “LiBEARty”, dar cu câteva luni înainte negociase vânzarea animalului pentru 500 milioane de lei vechi, la acea vreme, şi încerca să tergiverseze eliberarea ursului în încercarea de a-l vinde vreunui străin pentru trofeu.
Iar toată această luptă s-a dus deşi i s-a explicat că încalcă „Convenţia de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa”, ratificată şi de România prin Legea 13/1993. Mai tebuie spus că Martinică, la Cotmeana, se afla într-o stare jalnică: fără hrană şi fără un vas din care să bea apă, motiv pentru care, din cauza setei, ursul accepta de la vizitatori sticle de bere, timp în care aşa-zis turiştii îl ardeau cu ţigările. Martinică a devenit vedetă de televiziune: Animal Planet a realizat o serie de reportaje cu eliberarea lui şi cu întreaga operaţiune de microcipare şi sterilizare la clinica de la Zărneşti.
Şi americanii au probleme
Filiala din Boston a WSPA a contactat reprezentanţiii „LiBEARty” pentru că nu ştiau ce pot face cu o femelă de urs brun, deoarece în SUA nu există nicio rezervaţie de urşi bruni, ci doar de grizzly şi urşi negri. Ursoaica are 24 de ani, se numeşte Bettsy şi a fost descoperită de poliţia animalelor din Houston lângă o fermă de pui din afara oraşului, ţinută în condiţii improprii.
Poliţiştii americani au găsit animalul închis într-o cuşcă metalică, cu dimensiuni de cinci pe opt metri. Era prost hrănită, dar în urma tratamentelor aplicate a ajuns într-o stare bună. „Faptul că au găsit ursoaica lângă acea fermă demonstrează că sunt şi acolo destui nebuni care confundă animalele sălbatice cu cele de companie”, spune Lapis, care aşteaptă perfectarea actelor pentru a se putea face transferul animalului în România.
Am văzut şi… urşi fericiţi
Miro, un pui de urs de trei luni, a ajuns la “LiBEARty” după ce o familie l-a găsit într-o pădure din jurul Braşovului. Şansa ursuleţului a fost Direcţia Sanitar-Veterinară, deoarece Garda de Mediu intenţiona să-l ducă la grădina zoologică. Pentru unii, puiul de urs putea fi o jucărie din pluş, de 15 kg, cu blăniţa brună şi gulerul alb, din care abia se zăresc ochişorii ca două mărgele.
Pentru pui, viaţa în captivitate nu era o fericire. „Ţipa şi plângea întruna, nu înţelegea unde e mama lui, care fusese probabil împuşcată. Trebuie să ştiţi că, dintre animale, ursul stă cel mai mult cu mama, până la 2 ani, când devine independent.
Din păcate, când a fost adus la noi, avea un defect la piciorul stâng şi şchiopăta; în aceste condiţii, şansele de supravieţuire în sălbăticie ar fi fost foarte mici”, ne spune unul dintre cei care au grijă de rezervaţie. Aşa se face că Miro s-a alăturat altor doi pui, Gina şi Sofia, botezate în noiembrie 2006 de „Winnetou” – actorul Pierre Brice. Cei doi pui de urs au fost descoperiţi într-o pădure din Harghita, după ce mama lor fusese împuşcată. Pierre Brice a explicat atunci cum le-a ales numele: „Le-am botezat Gina şi Sophia, după două foarte bune prietene ale mele, Gina Lolobrigida şi Sophia Loren”.
Urşii, braconaţi şi vânduţi pentru trofee
Spaima animalelor sunt braconierii. Aceştia ucid urşii prin metode barbare, care provoacă chinuri greu de imaginat animalelor. Reprezentanţii rezervaţiei spun că „vânătorii” de ocazie lasă la marginea pădurii pungi de plastic cu untură de porc, pe care urşii le mănâncă, se sufocă şi mor în chinuri groaznice.
Animalele sunt urmărite apoi în pădure şi jupuite de blană, care apoi este vândută vânătorilor străini care nu au noroc la vânătoare sau amatorilor de chilipiruri care vor să-şi împodobească cabanele sau casele de vacanţă. Un caz aparte a fost cel din 2004, de la Braşov, când un urs a omorât două persoane şi a rănit grav alte zece.
Scuza autorităţilor la acea vreme, pentru a nu fi găsite vinovate de cele întâmplate, a fost găsirea animalului în ultimul stadiu al infecţiei cu virusul turbării. În realitate, ursul a fost ademenit de mai multe persoane care făceau grătar în pădure. După ce acesta a fost hrănit de turişti, animalul s-a apropiat periculos de mult, iar una dintre persoanele din grup s-a speriat şi i-a înfipt o ţepuşă în ochi. Este evident faptul că ursul a înnebunit de durere.
Cristina Lapis spune că analizele efectuate de veterinarii din Braşov au identificat prezenţa virusului turbării după 12 ore, lucru imposibil: “Nu poate fi stabilit un astfel de diagnostic într-un timp atât de scurt. În plus, la nivel mondial, cazurile de turbare la urşii sălbatici se numără pe degetele de la o mână. Practic, nu există animal care să poată infecta cu rabie un urs. O vulpe sau un liliac nu vor muşca niciodată un urs”.
Grădinile zoologice renunţă la urşi
O problemă mult mai mare în România a apărut după luna octombrie 2007, când expiră termenul de modernizare dat de Uniunea Europeană grădinilor zoologice. Dacă în cazul oraşelor mari, care au un buget mare, lucrările de modernizare au fost posibile, nu la fel s-a întâmplat în localităţile mai mici sau unde edilii au decis că asfaltările sau realizarea aducţiunilor de apă şi canalizare sunt mult mai profitabile, mai ales că 2008 este un an electoral.
Din acest motiv, publicitatea rezervaţiei de la Zărneşti a atras o mulţime de solicitări din partea grădinilor zoologice, care vor să renunţe la urşi. „Deja ne confruntăm cu cereri foarte multe de a lua aceşti urşi, însă parcul nostru e potrivit pentru un număr de 50 de urşi. Dacă numărul lor s‑ar dubla, ar însemna iar înghesuială şi condiţii improprii pentru ei. Iar acesta e ultimul lucru pe care ni-l propunem”, mai spune Lapis.
Jumătate din urşii sălbatici ai Europei sunt în România
Rezervaţii de urşi mai există în Turcia, Grecia, India, Thailanda, Pakistan, India sau SUA. Însă trebuie spus că jumătate din urşii Europei se găsesc la noi în ţară, în Franţa sau Germania nemaiexistând astfel de animale. Specialiştii spun că numărul exemplarelor ar putea scădea dramatic, cât timp cotele de vânătoare calculate de Ministerul Agriculturii cresc de la an la an, existând tot mai multe voci care contestă veridicitatea statisticilor.
Organizaţiile ecologiste spun că mărirea artificială a numărului real de urşi este explicată de sumele imense de bani încasate din taxele percepute în special vânătorilor de peste hotare. Împuşcarea unui urs de dimensiuni medii costă 10.000 de euro, valoare nu tocmai mare pentru buzunarele vânătorilor de peste hotare. Potrivit statisticilor, în România există 3.500-4.000 de urşi, iar autorităţile au fost de acord - pentru sezonul de vânătoare 2007-2008 – cu împuşcarea a 350 de urşi.
Azil de un milion de euro pentru câini
Cristina Lapis a început, încă din 2000, să ajute câinii maidanezi. Cu bani din donaţii externe, în special, a reuşit construirea unui azil pentru 800 de câini. În fiecare an, sunt trimişi spre adopţie în străinătate 150 de câini, dar vin alţii noi.
Cu ajutorul organizaţiei internaţionale şi al Consiliului Local, la Braşov va fi construit în acest an cel mai modern complex de protecţie a animalelor. WSPA va finanţa construirea unui adăpost unde să poată fi cazat orice animal capturat pe domeniul public: câini comunitari, pisici, căprioare sau urşi gunoieri.
Proiectul va fi susţinut de reprezentanţii asociaţiei şi ai autorităţilor locale la sfârşitul lunii, la München, unde se desfăşoară Congresul Asociaţiei Mondiale pentru Protecţia Animalelor, când se va stabili şi ce sumă va primi Braşovul, necesarul fiind de un milion de dolari.
Conform proiectului, în cadrul acestui complex se vor crea facilităţi şi pentru animalele cu stăpân. Astfel, pensionul pentru animale este destinat celor care pleacă în concediu şi care vor să‑şi ştie animalele de companie pe mâini bune.
